M&B (FINALIZATĂ)

Mark Collen

Mark Collen POV:
   Privesc ceasul mașinii și observ ca este opt dimineata. Tocmai ma reîntorc de la clubul celui mai bun prieten al meu și ma îndrept spre o spălătorie pentru a îmi curata geaca de piele murdara după ce o blonda cu tupeu a vărsat cafeaua pe mine. Stiu ca a fost un accident dar acea geaca de piele este preferata mea.
   Trebuie sa recunosc ca am rămas uimit, prima oară credeam ca este fata care nu încalcă regulile mamei, nu are prieteni și majoritatea timpului și-l petrece citind. Dar cred ca aparentele înșală.
   Ma gândesc la ea de ieri, la ochii ei de un albastru al marii, la acel par blond, cret, care îi vine foarte bine. Ar merge pentru o tura dar nu mai mult. E prea gălăgioasa și enervanta pentru gustul meu .

Isabelle POV:
   Străbat străzile Valenciei la 21:00. Șeful meu a insistat sa ținem mai mult deschis in seara asta pentru ca au venit niște prieteni de-ai lui. Sunt socata ca la ora asta nu mai gasesti niciun taxi in acest oraș. Cu lăsarea nopții toți parca se evaporeaza.
   După 15 minute de mers, o neliniște ma cuprinde și îmi apare un sentiment puternic cum ca as fi urmărită. Privesc in spatele meu dar nimic. Îmi dau seama ca probabil e de la oboseala și de la faptul ca in fostul meu oraș niciodata nu mergeam seara singura pe străzi. Sunt o persoana realista și stiu cât poate fi de periculos.
   Mai privesc o data in spate și tot nimic. Încerc sa ma calmez, sa îmi reglez bătăile inimii și sa ma conving ca nu e niciun criminal sau hot pe urmele mele dar totuși neliniștea nu vrea sa dispară .
   A treia oară nu apuc sa întorc capul ca simt o mana ca îmi acoperă gura. Respectiva persoana ma ia pe sus și ma bagă pe o străduța foarte îngusta.
   O teama mare a început sa puna stăpânire pe mine și mii de scenarii au început sa îmi treacă prin minunatul meu căpușor.

Mark POV:
   Iubesc plimbările nocturne. De aceea și in aceasta seara îmi fac obișnuitul traseu, bucurându-ma de liniștea acestui oraș.
   Valencia a fost dintotdeauna un oraș liniștit seara deoarece nimeni nu îndrăznește sa umble pe aceste străzi, cel puțin nu neînsoțit .
   Plimbarea mea linistita este totuși intrerupta in momentul in care aud un scurt țipat. As vrea sa trec cu vederea dar s-a auzit foarte aproape de mine.
   Încep sa alerg și cu cât ma apropii de o străduța foarte îngusta, zgomote se amplifica.
   Și aveam dreptate . Cineva are nevoie de ajutor .
   Raman împietrit când vad scena din fata mea: o fata este la pământ imobilizata de un dobitoc care încearcă sa ii dea bluza jos .
   Revin din transă in momentul in care aud un "ajutor" fără putere din partea fetei.
   In secunda următoare o furie mare ma cuprinde si ma îndrept spre barbat. Îl îndepartez de biata fata și cu doi pumni îl las la pământ.
   Am uitat sa menționez ca și eu sunt unul dintre motivele pentru care oamenii se tem sa iasa afara noaptea . Sunt cunoscut in oraș și nimeni nu îndrăznește sa se puna cu mine .
   Ma îndrept spre victima din fata mea cu gândul de a o ajuta sa se ridice dar aceasta se îndepărtează de mine.
M-Calmează-te, nu sunt aici sa îți fac rău, da-mi voie sa te ajut!
   Când își ridica privirea la auzul cuvintelor mele am parte de un mare soc. Fata pe care tocmai am salvat-o este blonda care a vărsat cafeaua pe mine . Soarta sigur are ceva pregătit pentru mine.
Isabelle POV:
   Când îmi ridic capul din pământ pentru a-l privi in ochi pe salvatorul meu, am parte de o surpriza mare. Arogantul de la cafenea mi-a ieșit in cale.
I-Tu..
M-Da stiu, viata își bate joc de amândoi dar eu cred ca înseamnă ceva de fix eu am ajuns sa fiu lumina ta, nu crezi ?
   Probabil așteaptă un răspuns de la mine dar in capul meu nu se derulează decât momentul de acum câteva minute. Îl privesc pe agresorul meu zăcând la pământ și nu simt decât dispreț, dezgust, ura.
Mark POV:
   Aștept o replica acida din partea ei dar tot ce face este sa privească la matahala care zace pe pământ.  
   Ce idiot sunt, tocmai era sa treacă printr-un viol, cu siguranta grija ei nu este o lupta de replici cu mine.
   Hotărăsc sa intrerup aceasta liniște ci doar pentru binele ei. Nu o pot lasă sa își facă rău cu propriile gânduri rele.
M-Unde stai? Te voi conduce acasă!
I-Strada Winston nr 204.
   Nu pot sa cred ca mi-a dat adresa fără sa comenteze, fără sa aibă o reținere. Pur și simplu mi-a dat-o. Sa îi câștig ușor ușor încrederea?
I-Nu te mira ca am fost directa, nu cred ca sunt in stare sa ajung singura acasă. Și sincer ..îmi e f-f-frica!
M-Nu ai de ce sa te rușinezi, este normal sa îți fie frica. In seara asta norocul tau am fost eu, blondino!Dacă nu apăream la timp...
   Nici nu apuc sa termin propozitia ca aceasta începe sa tremure puternic, cade inapoi la pământ și pornește un plans puternic ca și cum ar fi murit cineva. In momentul asta am simțit cum inima mea s-a rupt in doua. Nu suport sa o vad plângând, simt ca as fi făcut orice ca sa evit aceste lacrimi sa cada pe fata ei.
   Un impuls puternic pune stăpânire pe mine și ma cobor la nivelul acesteia oferindu-i o îmbrățișare cât mai blândă. Probabil se va speria dacă fac mișcări bruște. Fiind un barbat este posibil sa aibe spasme.
Si totuși îmi răspunde la îmbrățișare. Probabil simțea nevoia sa se descarce.
   In momentul ăla o iau in brațe stil mireasa și ma indepartez de străduța aceea nenorocita cu gândul de a o duce cât mai repede acasă.
I-C-ce faci? Ma poți pune jos , pot sa merg!
M-Ești chiar usoara, picioarele tale încă tremura și asta doar ar îngreuna situația. Strada e aproape, lasă-ma sa te ajut in continuare!
   Vad ca nu mai ripostează si ma bucura acest amănunt.
   După 10 minute ajungem in fata casei ei, o las ușor jos și vad ca rămâne stana de piatra.
M-S-a întâmplat ceva ?
I-Nu stiu cum sa ii spun mamei..
M-Fii directa! Poate te va ajuta sa ii povestești cuiva. Eu am plecat, sper sa îți revii și încearcă sa uiti, trebuie sa mergi mai departe.
   Nici eu nu m-am crezut, nu o sa uite prea curand. Pur și simplu am simțit sa o îmbărbătez cumva.
   Dau sa plec dar ii aud glasul lin pornind un cuvant:
I-Mulțumesc..ămm..
M-Mark! Mark Collen!
I-Mulțumesc Mark Collen, eu sunt Isabelle Jones!
   Și in momentul ăla buzele ei formează un mic zambet.
   Acel zambet a fost cel mai frumos pe care l-am vazut in viata mea. M-as fi dus in alta galaxie și m-as fi întors inapoi pentru a-l mai vedea o data. Și nu puteam intelege aceasta antiteză: fata înfiptă de la cafenea acum pare un înger căzut din cer.
   Clar Isabelle Jones putea sa fie un nimeni ieri dar clar maine va fi cineva ce probabil îmi va afecta prezentul și viitorul.

SCUZAȚI-MI GREȘELILE GRAMATICALE! ESTE PRIMA MEA CARTE ȘI SIGUR O SA MAI FAC STÂNGĂCII! ASTEPT SFATURI DE LA VOI ȘI SPER SA VA PLACA CÂT DE CÂT POVESTEA DINTRE MARK ȘI ISABELLE(Belle mai încolo )! VA PUP PE TOȚI😘😘