M&B (FINALIZATĂ)

Secretul lui Damian

Damian POV:
   Sunt unele momente in viata când nu stii ce sa faci, pe ce drum sa o iei, dacă ziua de azi poate fi ziua de mâine sau ziua de mâine poate fi ziua de azi. Aceasta lupta are loc in interiorul minții mele acum. Nu stiu ce sa fac, ce alegere sa iau, dacă ziua va fi azi, mâine, poimâine sau niciodata.
   Partea rea este ca nimeni nu ma poate ajuta sau îndruma. Sunt doar eu. Doar eu sunt împotmolit cu adevarul pe care tocmai l-am aflat. Este ca și cum ești poet și scrii doar primele versuri din poezie. Stii ca doar tu poți continua.
   Privesc la făptura din fata mea care citește o carte și nu stiu cum sa ii spun. Pentru mine a fost un soc dar pentru ea..
M-Damian, s-a întâmplat ceva?
   Sunt trezit din transă de vocea subțire a Mayei.
D-Nu, este totul bine! Dar pot sa te intreb ceva?
M-Sigur, te ascult!
D-Crezi in coincidente? Crezi in soarta? Crezi in Dumnezeu?
M-Astea sunt mai multe intrebari dar o sa îți răspund la ele pe rand, din propria perspectiva.
M-Da, cred! Cred in coincidente pentru ca am avut parte de multe la viata mea. Cred in soarta pentru ca pana la urma ea ne ghidează, noi conviețuim cu ea. Și da, cred mai ales in Dumnezeu pentru ca altfel nu îmi pot explica crearea primei ființe, omul, adică Adam!
   Priveam la copila din fata mea și un zambet îmi apare pe buze. Deși a crescut fără parinti, singura in lumea asta plină de pericole, este foarte înțeleapta și un copil bun. Seamănă cu mama ei! Are chipul ei și la caracter se aseamănă cu totul.
   De unde stiu cum era mama ei? Pentru ca mama ei era persoana pe care o cunoaștem cel mai bine pe lumea asta fiind soția mea.
   De când am vazut-o pe Maya prima data am simțit ceva puternic. O legatura pe care nu am putut sa mi-o explic. Aflând povestea ei, inițial am crezut ca era doar o simpla coincidenta: data morții părinților ei semana cu cea a soției și fetiței mele și la fel și numele ei care era același cu al copilului . Maya se aseamana cu soția mea Anna foarte mult.
   Atunci au început sa îmi apara mii de gânduri.
Mi-am spus ca trebuie sa ma lămuresc. Nu pot trai cu aceasta bănuiala mereu.
   Am reusit sa fac rost de un fir de par al Mayei pentru a face un test ADN sa vad dacă este compatibila cu mine. Ieri am primit rezultatele și bănuielile imi erau corecte. Testul a ieșit pozitiv.
   Maya Swift este fetița mea. Fetița pe care se presupunea sa o fi pierdut in nenorocitul ăla de accident odată cu soția mea. Dar ea traieste și destinul a adus-o lângă mine. De aceea sunt așa bulversat. Eu stiu adevarul, m-am luptat cu el câteva zile, dar cum i-l pot spune ei?
M-Damian, eu tot cred ca pe tine te deranjează ceva.
D-Sunt doar prins in gânduri. Gânduri nu prea bune.
M-Te pot ajuta cu ceva?
D-Nu, din păcate nu ai cu ce!
   Îmi aduc aminte de cuvintele mamei mele"Fiule, in viata un barbat trebuie sa își asume anumite decizii, anumite situații. Vreau sa lupți mereu pentru ce e al tau și ce îți aparține. In viata sa fi corect și bun la suflet."
   In acest moment nu sunt deloc corect ascunzându-i adevarul Mayei. Nu îmi asum nimic și nu răspund de ceea ce tocmai am aflat. Ma port ca un las și nu ca un barbat adevarat.
   "Imi pare rău, mama!"
M-Damian! Dacă nu vrei sa vorbești cu mine, măcar fa-o cu Bell sau Barbara! Se vede pe fata ta ca ceva te macină! Dintr-o data chipul ți s-a întunecat și priveai in jos așa de trist..nu îmi place sa te vad așa.
   Ce copila dulce, este atat de atrasa de mine..de ar stii măcar motivul.
   Îmi dau seama ca, cât de curand, as putea sa o pierd. Nu va sta mereu in casa noastră. Ar trebui sa acționez acum, dar nu pot. Ceva ma retine!
D-Nimeni nu ma poate ajuta in acest moment, Maya.
M-Poate..dar lupta tu pentru tine, pentru liniștea ta, pentru fericirea ta. Eu am învățat sa fac asta fiind toată viata singura.
   Sa lupt pentru fericirea mea? Fericirea mea este ea, copilul meu! Sa lupt pentru ea?
D-Maya, nu îți urăști parintii pentru ca te-au lăsat singura?
M-Sa ii urăsc? Nu este vina lor ca cel de sus a vrut sa mi ia de la o vârsta frageda. Eu stiu ca ei ar fi fost niște parinti minunați. Dar recunosc, încă am zile când as fi vrut sa îmi amintesc măcar chipul lor, zile in care îmi imaginez cum mama și tata ma sfătuiesc și purtam discuții serioase. Îmi doresc chiar și sa simt sentimentul de a fi certat de un părinte. Vreau sa stau cu mama pana târziu seara sa ne machiam impreuna și sa ne facem unghiile. Vreau sa îmi vad tatăl in ipostazele lui de supererou. Vreau sa stiu cum e sa auzi un "te iubesc" de la parintele tau.
D-Te iubesc, Maya!
M-Poftim? De ce spui asta dintr-odată?
D-Ai spus ca vrei sa auzi un "te iubesc" de la parintele tau.
Maya POV:
   Ma uit cu interes la bărbatul din fata mea. Nu inteleg ce se intampla. De ce vorbește așa? De ce mi-a zis te iubesc? De ce a spus"de la parintele tau"?
   Îl privesc cu ochii mari și acesta scoate o foaie din buzunar pe care mi-o inmaneaza.
M-Ce este foaia asta, Damian?
D-Citește și o sa vezi!
   Deschid foaia, o privesc câteva secunde și decid sa încep sa o citesc.
   In data de...bla bla...Damian Jones si Maya Swift...bla bla..test de paternitate: POZITIV.
   In următoarea secunda îmi fixez privirea pe cuvintele "test de paternitate: POZITIV" .
   Damian..este..tatăl meu..tatăl meu biologic..imposibil..