M&B (FINALIZATĂ)

O iubire nesfarsita

Maya POV:
   Ma aflu in masina lui Damian așteptându-l pe el și Barbara. Este o zi foarte speciala pentru mine. Astăzi ar fi fost ziua de nastere a mamei mele biologice iar Damian in fiecare an de ziua ei se duce la mormântul sau. Doar ca anul acesta este o diferența: voi merge și eu.
   Când am aflat ce zi este astăzi nu am putut sta deoparte. Vreau sa am o prima întâlnire cu mama mea, vreau sa stiu unde se odihnește ea, vreau sa ma cunoască..chiar dacă nu in persoana.
   Îi vad pe Damian și Barbara ieșind pe usa casei îmbrăcați in negru la fel ca mine. Barbara este o femeie atat de buna! Nu o deranjează relatia apropiată pe care tata încă o are cu mama, ba chiar s-a oferit sa ne însoțească. Sunt așa norocoasa sa o am ca mama vitrega!
   Aceștia ajung in dreptul mașinii, deschid ușile și se urca.
D-Pregatita?
M-Astept ziua asta de când am aflat ca sunt fiica ta. Sunt foarte pregatita!
   De fapt, nu sunt. Pentru prima oară urmează sa aflu ceva de mama. Urmează sa aflu cine e, cum arata. Nu sunt pregatita deloc, simt ca o sa leșin!

Peste 2 ore jumate
D-Am ajuns, Maya!
   Peste 2 ore jumate liniștea din masina este interupta de Damian care m-a anunțat ca am ajuns la destinație.
   El și Barbara coboară din masina. Eu iau o gura mare de aer, respir profund și îmi fac curaj de a părăsi masina. In fata mea se afla o poarta aurie in spatele căreia se afla un cimitir.
   Damian și Barbara pășesc inauntru si eu îi urmez cu o oarecare frica. Este prima oară in viata mea când intru intr-un cimitir, neavând familie și prieteni pana sa o întâlnesc pe Bell.
   Aceștia se opresc brusc in fata unei cruci iar Damian se lasă in jos și o săruta.Îmi fac loc printre cei doi și când ajung in fata lor simt o durere profunda in inima și aceasta începe sa îmi bată cu putere.
   In fata mea se afla un mormânt, probabil cel mai frumos aranjat de aici pentru ca este plin de flori de toate culorile. Și o poza. Ma las in jos și privesc poza cu atenție. Este prima poza pe care o vad cu mama mea.
   In acest moment, am aflat cine este mama mea..cum arata ea.
   In fata mea se afla cea mai frumoasa femeie pe care am vazut-o vreodată. In poza pare atat de blândă, atat de buna, atat de curată și sincera.
   Este o poza in care aceasta zâmbeste. Zâmbea atat de luminos!
D-Maya, ea este femeia care ți-a dat viata! Ea este mama ta, Anna!
M-Hei, Anna! Eu sunt fiica ta, Maya! Trăiesc..și Dumnezeu m-a reîntâlnit cu tata. Suntem impreuna acum, nu trebuie sa ma mai ocrotești de sus cum stiu ca ai făcut-o pana acum.
D-Acum intelegi cu cine semeni așa de frumoasa! Ei sa îi mulțumești!
D-Te-a iubit, Maya! De când erai in burtica pentru ea ai fost viata ei, viitorul ei, scopul ei de a trai. Mereu și-a dorit sa avem o fetița și Dumnezeu i-a împlinit dorința. Îmi spunea ca sigur o sa crești o fata cuminte și buna și ca o sa devii o femeie minunata.
Nu a apucat sa vadă evoluția ta dar stiu ca de sus din cer este mandra de tine. Ai fost puișorul ei inofensiv! Așa obișnuia sa îți spună in nopțile cand purta discutii cu tine.
M-Discuții? Ce îmi spunea?
D-Cum sa crești, îți dădea sfaturi, te alinta. Vorbea orice cu tine!
   Ma întorc la poza din fata mea și o furie ma cuprinde. De ce? De ce ea trebuia sa plece dintre noi? Dumnezeu i-a împlinit dorința cea mare dar nu a lăsat-o sa se bucure de ea. De ce? De ce a luat un suflet așa bun la el? O ființa atat de frumoasa..
M-Damian, cum era ea? Cum era ea ca om?
D-Era plină de viata, se purta frumos cu toată lumea, ajuta mereu oamenii dacă avea ocazia și era cea mai frumoasa femeie. Și cu siguranta ar fi fost cea mai buna mama!
   Lacrimile încep sa navaleasca pe chipul meu. As fi vrut sa fie aici cu mine, as fi vrut sa se bucure de creșterea mea, as fi vrut sa vorbesc cu ea, sa avem acele conversații noaptea. As fi vrut sa trăiască!
   Simt o mana ca mi se aseaza pe creștet și ma mângâie ușor. Îmi ridic capul și o observ pe Barbara privindu-ma cu ochii inlacrimati. De ce plânge?
M-Tata, ai iubit-o pe mama ?
D-Dacă am iubit-o? As fi mutat muntele pentru ea. As fi făcut orice sa zâmbească mereu. As fi fost lângă ea și in cele mai cumplite momente. Mama ta a fost și va fi mereu femeia vietii mele. Iubirea mea pentru ea va exista mereu. Este o iubire fără capat, Maya! Și tu ești rodul iubirii noastre!
   Când aud raspunsul tatei îmi privesc mama din tablou cu un zambet cald. Sigur acum este împlinita acolo sus. Poate nu stiam cine sunt parintii mei pana de curand dar acum stiu și pot sa garantez cu mana pe inima ca sunt cei mai buni!
   Dar ceva nu se leagă. Ma întorc spre Barbara și o privesc serios. De ce este aici? De ce..de ce nu spune nimic?
M-Barbara, nu vreau sa te supăr dar..pe tine nu te deranjează ceea ce a spus tata?
   Aceasta mărește ochii și zâmbește la mine. De ce zâmbește?
B-De ce m-ar deranja? Eu stiam de când m-am căsătorit cu tatăl tau ca mama ta va fi mereu in inima lui. Este femeia care i-a fost prima sotie, femeia care i-a dăruit ce are el mai de preț: pe tine! Nu ar putea sa ma supere acest lucru niciodata.
In plus..stiu ca mama ta a fost o femeie extraordinara. Și chiar și eu regret ca nu mai este printre noi ca sa trăiască o viata fericita cu voi doi.
   Încercam sa îmi dau seama dacă minte, dacă are vreo ezitare in tot ce a spus, dar nimic. Barbara a fost foarte sincera in cuvintele ei.
   Amândoi suntem norocoși ca exista in viețile noastre. Și ea este la fel de extraordinara ca și mama.

ANNA,mama Mayei