M&B (FINALIZATĂ)

Un tata si-a recapatat fiica

Maya POV:
   Vestea pe care tocmai am primit-o m-a dat peste cap total. Nu stiu ce reacție sa am. Nu inteleg cum se poate așa ceva!
M-Damian, ce este cu acest test? Când l-ai făcut? Cum de este posibil așa ceva?
D-Aveam aceasta bănuiala de când te-am vazut. Semeni leit cu mama ta, aveai același nume ca fetița mea, aceasta legatura pe care stiu ca și tu ai simțit-o.
Îmi pare rău ca nu te-am anunțat și am făcut toate astea fără acordul tau dar așa nu am fi putut afla niciodata adevarul.
M-Dar parintii mei au murit acum 10 ani..stiu sigur asta!
D-Da, mama ta a murit. Eu nu am fost cu voi in masina. Îmi asum toată vina. Stiu ca ai crezut ca și eu sunt mort, ca așa ți s-a spus.
Imediat după accident am dispărut, nu am putut suporta gândul ca am pierdut tot ce aveam mai de preț pe lumea asta. Mi s-a spus la spital ca și tu ești moarta. De aceea am fugit, am plecat, și abia acum 3 ani am putut sa îmi refac viata cu Barbara și Bell.
   Tot ce spune se leagă cu adevarul. Mereu m-am întrebat de ce nu exista și un registru cu moartea tatei. Doctorii l-au mințit și el a crezut ca familia lui nu mai este. Eu din cauza lor am trăit fără parinti, pustnica, pana acum. Nu este corect! Asta nu este corect!
D-Stiu ce crezi, ca te-am lăsat, ca este vina mea. Dar nu am știut ca ai trăit, mi s-a spus ca ești moarta! Nu vrei sa stii durerea pe care am suportat-o. Am vrut sa îmi pun capat zilelor sa fiu alături de voi dar mereu îmi aduceam aminte de cuvintele mamei tale:"vreau sa fii fericit Damian și sa îți trăiești viata".
Când am vazut rezultatul am simțit ca prind viata, am simțit ca rana provocată acum 10 ani ușor ușor se astupa. Stiu ca este penibil sa îți cer sa începem o viata impreuna acum ca ne-am gasit dar dacă Dumnezeu mi-a redat ce am pierdut acum mulți ani, nu o sa îl las sa mi te ia din nou.
   Nu mai pot, simt ca o sa ma prăbușesc la pământ in orice moment. Tatăl meu traieste și este chiar Damian..omul pe care...omul pe care de când l-am cunoscut mi l-am imaginat ca fiind tatăl meu .
   Mi-am atins limita. Din ochii mei au început sa curgă lacrimi și am căzut ușor in genunchi.
D-Maya, scumpo, stiu ca probabil ma urăști, stiu ca acum îți este greu sa accepți asta, stiu ca nu ți se pare corect, dar te rog nu plânge..îmi face rău sa îți vad chipul angelic cuprins de lacrimi!
   De când mi-a înmânat acea hârtie tot ce am făcut a fost sa ascult și sa ma șochez la fiecare cuvant pe care îl rostea. Îmi potolesc suspinele și lacrimile și prind curaj pentru a scoate câteva vorbe.
M-Nu te urăsc! Cum as putea sa o fac când tu m-ai conceput? Ai avut o viata cu mama și dintr-odată ai pierdut tot ce a fost mai important pentru tine. Eu am fost obisnuita cu singurătatea de mică. Dar pentru tine stiu ca a fost mai greu.
Da, nu mi se pare corect ca a trebuit Dumnezeu sa ne unească abia acum, după atâția ani. Nu mi se pare corect ca ne-a făcut noua asta, mai ales tie care ești cel mai bun om pe care l-am cunoscut vreodată. Și da, îmi este greu sa accept ideea ca de azi voi avea un tata fiind lucrul pe care mi l-am dorit de la 3 ani și lucrul pentru care am fost geloasa pe fiecare copil!
D-Maya..
M-Nu am terminat! Dar nu plâng pentru ca sunt trista. Plâng de fericire. De atâta fericire!
In sfarsit am un tata, in sfarsit o sa simt tot ce am vrut sa simt, in sfarsit pot sa spun și eu ca am o familie, in sfarsit ma simt împlinita, stiu ca o sa am un om lângă mine toată viata. Și mai ales, sunt fericita ca ești tu.
De când te-am cunoscut mi-am dorit sa fi fost tu tatăl meu. Mi-am dorit sa fi avut un tata ca tine. Da, am simțit mereu acea legatura dintre noi și acum am inteles de ce exista.
Damian, poate am suferit, poate am fost singuri, poate ne-am urat, poate am urat, dar de acum o vom lua amândoi de la 0. Asta îmi doresc!
Recunosc, o sa îmi fie greu sa ma adaptez noilor lucruri dar..o voi face cu cea mai mare bucurie. Așa fericire nu am simțit niciodata și este singura dorința pe care am avut-o toată viata.
Te rog sa fii alături de mine și sa ma susții de acum in tot ce va urma!
   Ma uit la Damian și acesta se uita la mine stana de piatra. In următoarele 3 secunde acesta tresare și ma cuprinde intr-o îmbrățișare foarte puternica. Era ca și cum in sfarsit m-a prins și voia sa fie sigur ca nu voi mai scapa vreodată.
   Și atunci mi-a fost dat sa vad ceva ce nu credeam ca o sa vad vreodată. Lacrimile lui Damian. Erau lacrimi de fericire, lacrimi pure, lacrimile unui om care in sfarsit se simte complet. Lacrimile unui tata care și-a recuperat fiica pierdută acum 10 ani.
D-Maya, nu o sa mai permit nicicum sa te pierd vreodată! 10 ani mi-au fost de ajuns! Fetița mea frumoasa, ești acasă in sfarsit, ești cu mine in sfarsit!
   Spunând asta ma cuprinde iar intr-o îmbrățișare puternica lăsând alte lacrimi sa i se scurga pe fata.
M-O sa recuperam anii pierduți. Dumnezeu chiar exista. Ii voi mulțumi mereu pentru aceasta zi!
D-Și eu, este și va fi cea mai frumoasa zi din viata mea! Te iubesc, Maya! Ești inima și sufletul meu!
M-Și eu te iubesc! Te-am iubit mereu chiar dacă nu te cunoscusem vreodată! Și îți mulțumesc! Îți multumesc pentru cine ești și îți mulțumesc pentru ca tu ești tatăl meu! Îți mulțumesc pentru ca ai iubit-o pe mama și mai ales, îți mulțumesc pentru tot ce va urma! Pur și simplu, mulțumesc, tata!
Damian POV:
   In momentul in care am auzit cuvântul "tata" ieșind din gura Mayei, inima mea a fost reînnoită și am fost purtat in alta lume.
   Mereu am visat sa aud acest cuvant ieșind de pe buzele fiicei mele. Credeam ca este imposibil.
   Hei bine, imposibilul poate deveni posibil!