Scintilla | Jjk&Kth [română]

☪ 6

"Pun pariu că pot alerga mai repede decât tine, Woozi!" a declarat Taehyung, Woozi arătând ofensat imediat ținând cont că era cel mai rapid din clasă și nimeni, nici măcar prietenul său cel mai bun, nu ar fi trebuit să îi fure titlul.

"Nu-uh!" Woozi a început să alerge, Taehyung făcând același lucru, lăsându-l pe Kookie jos și alergând după Woozi.

Jungkook s-a uitat la iepurașul de pluș și a oftat. Își amintea văzându-l pe Woozi trist din cauză că era singur, el dăruindu-i iepurașul lui Jae. Woozi a fost emoționat și l-a numit imediat după el. Woozi devenea emoționat întotdeauna cu lucruri mărunte ca acesta, chiar și un simplu "bună" îl făcea să zâmbească larg. Jungkook s-a uitat la Woozi încă o dată. El trăia cu tatăl său, mama sa murise când i-a dat viață. De ce cei mai fericiți oameni suferă cel mai mult?

"Jungkook, Jae ți-a spus să ieși mai repede de la muncă azi deoarece are loc tratamentul său și crede că dacă nu ești acolo să îl ții de mâna ceva ar putea merge prost." i-a spus doamna de la biroul din față după ce a răspuns la telefon.

"Erm- spune-i că nu pot fi acolo."

"Mhm." a spus doamna în telefon. "Este ocupat."

"Nu, nu poate fi acolo." doamna a îndepărtat telefonul de urechea ei după ce a auzit plânsul puternic care a spart inima lui Jungkook în bucăți. Fata a închis repede după ce doctorul i-a spus la revedere. Jungkook și-a concentrat atenția asupra tagului cu numele fetei, care era prins pe cămașa sa, știind că poate va ajuta cândva. Cine știe.

Jungkook l-a ridicat pe Kookie și a intrat în camera de joacă, era haos. Munca lui era să servească prânzul, iar când nu servea prânzul să adune din jur. Părea că are multă muncă de făcut. Creșa era teoretic alcătuită din două camere, biroul și o cameră de joacă mare, cu băi și o mică bucătărie. De asemenea, erau birouri micuțe pentru lucrători de-o parte și de alta a biroului principal.

Jungkook a început să ridice lucruri și să le așeze în dulăpioarele alese pentru ele când a observat 'acel copil taehyung' plângând mult, ținându-și genunchiul însângerat pe trotuar. Ei erau lângă terenul de joacă, deci a ieșit afară și s-a îndreptat spre zona îngrădită, unde Woozi făcea cercuri în jurul lui Taehyung și îi șoptea micuțe "shh" uri și "este okay"-uri. Dar asta nu a oprit plânsul puternic al lui Taehyung.

" Adu-l pe Jimin." i-a spus Jungkook lui Hoseok, care a lăsat să cadă căpșuna de plastic și a intrat în viteză înăuntru, dând din mâini ca un maniac pentru a atrage atenția lui Jimin. A speriat câțiva copii în drumul său.

"Hei, haide să aruncăm o privire, bine?" a șoptit Jungkook, ridicând pantalonii băiatului în sus și descoperind o zgârietură mică pe rotula sa.

"Este în regulă." a murmurat Jungkook încet, suflând peste zgârietură pentru a îndepărta mizeria care o înconjurase.

"Ce făceați?" a întrebat Jungkook în timp ce plânsetul lui Taehyung se transforma în gâfâieli mici.

"F-fugeam să v-vedem cine e m-mai r-rapid..."

"În regulă, uite. De asta noi umblăm, nu alergăm." l-a certat Jungkook pe Woozi, care s-a încruntat.

"Îmi pare rău Kookie."

Taehyung și-a ridicat capul spre Jungkook.

"Tu ești Kookie?"

"Oh Doamne! Cine e rănit?" Jimin a trântit ușa de perete, cu o trusă de prim-ajutor în mână.