-
"Nu e același lucru!" a strigat Taehyung, aruncându-l pe Kookie pe podea. Hoseok s-a uitat la el, ochii săi mărindu-se când piciorul iepurașul se desprinde din cusături. Cum ar fi putut să îl refacă? Putea doar privi cum Taehyung dă din brațe nebunește, dând cu o mână peste o vază din greșeală. A căzut pe podea, spărgându-se în bucăți mici. Lui Hoseok îi trecu prin minte că dacă acest copil nenorocit nu se va opri din plâns va înnebuni. Taehyung era ca un labirint, un puzzle chiar. Dacă luai una dintre piese și încercai să o înlocuiești cu alta, de la un puzzle complet diferit, nu s-ar fi potrivit. Și ți-ar fi arătat asta chiar el, cu siguranță.
"Nu e la fel, cap pătrat, rău și idiot ce ești!" a țipat Taehyung, suspinele sale devenind mai puternice în timp ce călca în picioare piciorul dezmembrat al sărmanului iepuraș, scoțând toată umplutura din el. Iepurașul a rămas întins pe jos, fața lui drăguță părând să îl privească insistent pe Hoseok, cenușa piciorului ars din șemineu bătându-și parcă joc de el în continuare. El a fost cel care l-a făcut pe Taehyung să se comporte diferit, era doar vina lui. Nu ar fi trebui să încerce să îl schimbe, să îl facă să fie așa cum vrea el. Nu poți să iei o persoană și să te aștepți să se comporte într-un anumit fel, e pur și simplu greșit.
"Bine, bine. Ne vom întoarce la creșă,
în regulă? Nu știu dacă Jungkook va fi acolo sau nu, dar cel puțin există șansa de a-l vedea, e bine așa? Ok?" Hoseok și-a ridicat mâinile în semn de predare, făcând băiatul care căzuse pe podea, încercând să rupă plușul și să îl arunce în șemineu din cauza furiei, să tacă.Taehyung s-a oprit dintr-o dată.
"Serios? Jungkookie!" a aplaudat el, îmbrățișându-l pe Hoseok. "Mulțumesc, Hobi hyung! Ești cel mai bun!" a chicotit el, alergând înapoi la Kookie și încercând repede să introducă umplutura pe care o scosese din piciorul răvășit la loc. "Î-Îl repari?" a șoptit el, ochii săi mari, strălucitori, uitându-se în sus la Hoseok plini de inocență și speranță. Hoseok doar a oftat, ridicând iepurașul de pluș de jos și începând să îl coasă la masă, zâmbind când îl auzi pe Taehyung râzând în spatele său.
-
Taehyung a intrat în creșă alergând, dând din brațe ca o avalanșă în căutarea lui 'Jungkookie'. Hoseok își lăsă corpul să cadă înfrânt în scaunul său de birou, Yoongi venind imediat și poziționându-se pe birou, îndepărtându-și câteva șuvițe rebele din ochi și privindu-l dur pe Hoseok.
"Ce s-a întâmplat cu iepurașul lui?" a întrebat el mușcându-și buza pentru ca înjurăturile să nu iasă afară. Știa că Hoseok avea ceva de a face cu noul picior roz al iepurașul. Îi stârnea of furtună incredibil de neplăcută de sentimente în stomac, și nu își putea da seama de ce.
"Oh, eu— câinele meu i-a rupt piciorul. Taehyung nu se oprea din plâns, deci i-am cusut jucăriei un picior nou de la vechiul meu pluș." a spus Hoseok liniștit, sperând ca minicuna să treacă prin urechile lui Yoongi fără ca acesta să o proceseze.
"Nu te cred în totalitate, dar bănuiesc că trebuie să o fac, ținând cont că nu am fost acolo. Ești norocos că zâmbește acolo, cu Jimin și Woozi."
-
"Nu, prostuțule! Am venit aici pentru Jungkookie, nu ca să te iau acasă cu mine," a chicotit Taehyung când Woozi s-a cățărat în spatele său ca un mic koala doritor de atenție. Woozi doar a mormăit, îngropându-și capul mic în gâtul lui Taehyung. Aroma dulce de vanilie pe care o împraștia acesta îl făcea deja să se simtă obosit.
"Te-am văzut cu Jungkook, nu îmi place când sunteți împreună." și-a țuguia buzele Woozi, strângând și mai tare sărmanul băiat. Văzând asta, Jimin și-a încrucișat brațele la piept. Chiar nu voia ca Woozi să se atașeze prea tare, săracul băiat nu avea nevoie să îi fie frântă inima. Woozi nu ar realiza niciodată că ei doi au o diferență de 14 ani; o relație, un crush nu ar funcționa. Și totuși, nici Taehyung nu putea să-și dea seama, nu în little space.
"Despre ce vorbești, Woo-ursuleț?" a întrebat Jimin politicos. "Taehyung e prietenul lui Jungkook. "Prietenii sunt împreună tot timpul. Și voi doi sunteți la fel ca Taehyung și Jungkook, deci nu ar trebui să fie vreo problemă, nu, micuțule?"
Woozi a zâmbit larg, "Nu-uh! Nicio problemă! Eu și T-Taehyung vom locui împreună și vom avea pisicuțe!" Jimin a zâmbit larg auzindu-l, ce viitor frumos avea micul copil. Taehyung trecuse în big space când Jimin a început să vorbească serious despre 'plăcutul' lui Woozi față de el. În little space nu putea înțelege cuvintele de oameni mari, deci a pierdut controlul și a revenit la judecata sa normală.
"Pisicuțe? Cred că lui Taehyung îi plac mai mult câinii," s-au auzit o voce familiară dinspre ușă. Atât de familiară, încât Taehyung l-a dat jos pe Woozi din poala sa, alergând înspre băiat și sufocându-l într-o îmbrățișare strânsă, lăsând în urma sa pe sărmanul copil de grădiniță privindu-i cu invidie.
-
t/n: stan ateez
CITEȘTI
Scintilla | Jjk&Kth [română]
Fanfiction- Scintilla; o mică urmă sau scânteie de o anumită calitate sau sentiment a scintilla of sadness - vkook little space~ Toate drepturile îi aparțin lui @-irresistaeble All rights reserved to @-irresistaeble