Scintilla | Jjk&Kth [română]

☪12

 

"Jae - dulceață, trezește-te." Asistenta a atins blând mâna fără vlagă a băiatului. Taehyung observă totul cu ochi mari. A oftat; atunci ochii dedicați ai lui Jae s-au deschis, culoarea acestora absorbind orice altă nuanță, cu excepția unui maro cald. Taehyung a fost fermecat de cât de plini de viata arătau. Soarele îi lumina prin fereastră, dându-le o nuanță mult mai deschisă decât de obicei, ca o iluzie.

Taehyung și-a întins mâna spre el pentru a-l atinge, dar asistenta i-a plesnit-o. Băiatul și-a retras mâna lângă el, înțepătura pe pielea sa părând familiară, ca și cum i-ar aduce aminte de ceva petrecut cu mult timp în urmă.

  "Tu ciudățenie nemulțumitoare!" a strigat mama lui Taehyung cu o pasiune mistuitoare. L-a lovit. Nu era prima dată când făcea asta, uneori Taehyung devenea atât de enervant încât mama sa își ieșea din pepeni.

Taehyung și-a acoperit fața roșie cu mâinile sângerânde. A început să plângă în palme, încovoindu-și degetele pe propria față, creând zgârieturi. Le-a lăsat în jos, urându-se pe sine, urându-și întreaga ființă. 

"Crezi că vreau să fiu un ciudat?! E singura cale de a scăpa de iadul prin care trebuie să trec, de rahatul pe care îl primesc de la tine!" Sfat pe care Taehyung l-a învățat în acea zi, nu replica niciodată.

  Palmă.

Taehyung a lăsat afară un alt plânset furios, ochii săi închizându-se strâns când simte o lovitură de picior. Se ghemuiește cu o durere teribilă, dar câștigă un val  de încredere. "Doar lovește înapoi."

  Deci a făcut-o.

Taehyung și-a privit mâna, o tentă roșie apărând deja pe pielea sa. Simte în torect de frică strecurându-i-se prin corp, prin vene. A gâfâit și și-a acoperit gura cu palma. A pășit în spate, departe de asistentă, departe de Jungkook, departe de Kookie, care căzuse pe da la rece. A început un exercițiu de scuturare simplu, ceva ce îl calma întotdeauna, dar a devenit nesigur, lăsând să îi scape un plânset rușinat.

Asta a atras atenția lui Jungkook, făcându-l să se întoarcă încet, iar văzând băiatul cu ochi roșii, ochii săi s-au mărit.

"Tae- ești în regulă?" a mers el înspre băiat, dar înainte să poată zice ceva Taehyung s-a repezit înspre el, invitându-l într-o îmbrățișare strânsă. Degetele sale s-au încleștat pe hanoracul lui Jungkook, suspinele sale auzindu-se înfundat din pricina texturii rigide. Materialul devenea deja ud din cauza lacrimilor.

  "Taehyung? Taehyung, de ce plângi?" a întrebat Jungkook micuțul, returnând îmbrățișarea, dar nu la fel de strâns.

  "E-ea m-a pl-plesnit!" a strigat practic Taehyung din cauza plânsetului incoerent care acum se transformase în sughițuri dezordonate, puțină salivă și muc amestecate în combinație, nu vom da prea multe detalii aici.

Și-a șters lacrimile cu mâneca, ținuta care nu se mai potrivea cu acțiunile sale acoperindu-i încă corpul, dar acum a folosit-o pe post de șervețele.

"Cine te-a plesnit?" a întrebat Jungkook cu o sprânceană ridicată.

Taehyung și-a țuguiat buzele, cea de jos în afară, în timp ce degetul său lung indica asistenta, care privea de parcă nu ar fi făcut nimic greșit.

"A fost doar o lovitură de avertizare, dacă îl atingea sau se prostea cu Jae ar fi putut să îi deranjeze IV-urile sau să deconecteze ceva, nu știu. Nu a avut grijă," a explicat asistenta. "A fost doar o atingere scurtă, nimic serios. Nu am intenționat să rănesc băiatul. "

Jungkook a încuviințat încet, însă doar câteva cuvinte rostite de Taehyung i-au făcut sângele să fiarbă.

"Eu- nu a durut, doar...m-mama mea obișnuia să mă lovească a-așa tot timpul, să strige la mine pentru orice făceam, s-să mă lovească și să mă rănească. Am fost doar s-speriat, asta e tot..."

Jungkook s-a întors spre asistentă, ochii săi aruncând săgeți în ai ei.

"Ai face bine să îți ceri scuze în acest fucking moment."