Scintilla | Jjk&Kth [română]

☪️ 9

"Îmi pare rău pentru ce ți s-a întâmplat. " a spus Jungkook în timp ce se aflau în camera de așteptare. Taehyung și-a dat ochii peste cap; a auzit asta atât de mult încât nu mai erau nici măcar cuvinte copiate pentru el. S-a întors spre Jungkook cu o grimasă pe buze.

"Mulțumesc. Bănuiesc. Nu e ca și cum aș fi putut face ceva, serios. Mama nu vrea ceva puști care jumătate din timp se comportă ca un bebe, celălat jumătate ca un măgar. Și eu m-aș arunca în stradă. " Taehyung s-a afundat mai tare în scaun. "Aș spune că e pierderea ei, dar deja a pierdut atât de mult încât e probabil obișnuită cu asta. Știi, niciodată nu am cunoscut-o atât de bine, am fost mai mult în little space, evident că sunt energic și chestii, dar în afară de astea sunt o persoană obișnuită, ca tine."

Jungkook râde, "Eu în mod clar nu sunt o persoană obișnuită. "

"Cum așa?" Taehyung se întoarce înspre el, privind parțial băiatul, dar mai mult podeaua, papucii nergi pe care i-a cumpărat Taehyung mare, converși negri.

"Ei bine suntem aici cu un motiv, fiecare prieten pe care l-am avut ajunge cumva aici de asemenea, și acum fratele meu are cancer. M-a implorat să repar asta, să îl vindec pocnind din degete și d-da, ți-am furat pisicuța de jucărie. Jae mi-a spus că se simțea singur în patul de spital, deci i-am găsit primul lucru pe care am putut. Îmi pare rău dacă a avut vreo importanță pentru tine."

Taehyung și-a ridicat privirea spre tavan, abia mișcându-se, mâna sa tremurând puțin, nimic anormal.

"Nah, acela a fost doar un obiect pe care mi l-a cumpărat mama ca să tac din gură și să o las în pace, pentru a-și putea face treaba. Deci, pur și simplu am făcut-o. Și uită-te la mine acum, un ciudat, un dezastru." Taehyung își mușcă buza. "Îmi pare rău pentru fratele tău, trebuie să fie greu."

Taehyung mințea. Era lucrul pe care îl făcea prea des, prea des pentru a-și repara caracterul stricat. A încercat și a încercat să se oprească, dar era prea obișnuit cu asta, prea familiar. Mințea pentru a obține lucruri, pentru a scăpa cu fața curată din alte lucruri. Își mințea mama pentru ca ea să se oprească din a striga, sau pentru ca ea să plece. Pisicuța însemna totul pentru el; literele cusute pe materialul acesteia amintindu-i de trecutul său, când era tânăr iar mamei sale îi păsa de el.

"Cum e Jae?"

Jungkook a revenit la realitate la menționarea numelui lui Jae. Poate Taehyung mare nu era atât de rău până la urmă. " Este cea mai veselă persoană pe care o cunosc. Poate transforma o zi rea în una bună în câteva clipe, de asta te-am adus azi aici, să îți schimbe dispoziția."

Taehyung zâmbește.

"Jeon, Jae e gata." îi anunță asistenta.