Scintilla | Jjk&Kth [română]

☪ 16

"În regulă. Ești cu adevărat sigur că vrei să îl dai pe Taehyung lui Hoseok? Pare destul de mulțumit în poala ta," a pufnit Jimin, uitându-se la Yoongi, care vorbea cu un băiețel mic care plângea și suspina după 'mămica' lui. Yoongi l-a dus pe băiețel la mica zonă cu bucătăria de jucărie, plecând apoi cu pași repezi de lângă scenă. Micuțul băiat s-a așezat pe podea și a început să se tânguie.

"Bănuiesc că trebuie să renunț la el, corect? Adică, e cel mai bun lucru pe care l-aș putea face, oricum. Nu am suficienți bani, un licean care a renunțat la școală pentru a-și plăti chiria și un om care nu lucră, bănuiesc. " Jungkook a zâmbit când Taehyung a suspinat în somn ușor. "E cea mai rezonabilă opțiune, dacă vrem să îl susținem în întregime, fără probleme financiare."

Jimin și-a dat ochii peste cap, "Singura mea grijă este, să știi, dacă Taehyung va fi fericit sau nu acolo. Hoseok e puțin insistent când vine vorba de copii. Bineînțeles, are o inimă mare, dar l-ar obliga pe Taehyung să facă lucruri precum să bea doar din sticle sau să ia o suzetă. Știu că Taehyung nu ar vrea asta." Jimin l-a privit pe Jungkook cu ochii săi mari, îngrijorați de cățeluș. "Cred că ar trebui să îl iei la tine."

"Jimin, nu sunt în stare să - "

"Uite, copilul ăsta nu cere jucării. El vrea doar niște prieteni, te rog ia-l la tine și iubește-l. A trecut prin prea mulți ani fără afecțiunea părinților săi. O merită, de la tine. Te iubește." și-a țuguiat Jimin buzele, iar corpul adormit al lui Taehyung a tresărit.

Ochii lui Jungkook s-au mărit. Ți-am spus să nu te îndrăgostești de nimeni. Dă-i-l lui Hoseok, înainte să te atașezi, înainte să se atașeze. Asta e de rău, nu îl poți pierde și pe el.

"Nu - nu! Hoseok trebuie să îl ia la el." s-a opus Jungkook, ridicând băiatul acum treaz din poala sa. L-a pus jos pe Kookie, pe care îl ținuse pentru băiatul adormit.

La naiba! Cum dracu' te atașezi într-o zi? Ar trebui să fie o despărțire simplă, ușoară. Nu te gândi la asta, e doar un copil. El e doar un copil.

Jungkook a părăsit creșa, vinovăția făcându-și loc în mintea sa.

-

Taehyung a mers acasă cu Hoseok. Era tăcut. Hoseok începea să se întrebe deja de ce băiatul era atât de tăcut. Ei erau în casa lui, o casă drăguță cu două dormitoare, comparată cu apartamentul cu o cameră a lui Jungkook, care era dezordonat din cauza orelor multe pe care băiatul le petrecea lucrând sau vizitând spitalul, deci nu apucase să curețe în urma sa.

"De ce ești atât de tăcut, bebe?" a întrebat Hoseok, una dintre mâinile sale întinzându-se spre încheietura subțire a lui Taehyung. Taehyung i-a evitat atingerea imediat, strâmbându-se, ca și cum ar fi fost aproape confuz. Ochii săi erau roșii și umezi, ca și cum i-ar fi frecat după ce a plâns.

"Unde e Jungkookie?" Taehyung s-a ținut cu putere de Kook, urechile de iepuraș ale acestuia căzând într-o parte din cauza presiunii făcută de Taehyung strângând atât de tare animalul de pluș. Hoseok doar a mormăit.

"El e tot ce știi sau ceva? Nu îl vei mai vedea de acum. E o influență rea, a renunțat la liceu. Nu vrei să îți petreci timpul cu oameni ca el." a pufnit Hoseok, uitându-se curios la băiat.

Taehyung a înghețat dintr-o dată, ca și cum nu ar mai respira. S-a holbat la podea, ochii săi căpătând o nuanță fără viață. Această pereche de ochi a trecut prin mult mai multe, bănuia Hoseok. Bineînțeles, Hoseok știa, exista o altă parte a lui Taehyung pe care el nu o cunoștea, Taehyung mare.

"Tatăl său era bolnav, de asta a renunțat la liceu. Nu e ca și cum el ar fi vrut să fie un rebel. Are un frate mai mic, care are șase ani, are aceeași boală. " A spus fără expresie un Taehyung cu o înfățișare mult mai serioasă, ținând cu Jungkook până la capăt.

"Ei bine, tot nu ar trebui să îți petreci timpul cu el, bebe - "

Taehyung și-a lins buza, iritat. "În primul rând, băiatule-cal, nu mă fucking numi 'bebe'. Poate că lui Taehyung mic îi place, dar mie nu. În al doilea rând, pot să iau și eu propriile mele fucking decizii, mulțumesc. Nu ești tutorele meu. Sunt sigur că aș putea reuși în viață și fără fundul tău amărât." A spus el într-o suflare, șocându-l pe Hoseok. Gura acestuia s-a deschis larg, sprâncenele sale ridicându-se.

"C-ce?"

Taehyung i-a ignorat șocul, toată lumea reacționa așa la început; o voce atât de violentă, o voce puternică și adâncă de la un copil mic, un prichindel, șocant, nu? Taehyung a oftat, sprijinindu-se de perete, un picior atingându-l.

"Hei, băiatule-cal, ai vreo țigară? Am nevoie de un fum."