Scintilla | Jjk&Kth [română]

☪️ 1

Mama lui Taehyung se afla la un semafor roșu, degetele ei frecând ușor volanul de piele. A lăsat afară un oftat adânc. S-a uitat la cerul dimineții. Ce a făcut pentru a merita asta? Îș dorise un fiu normal, nu această consecință după o aventură de o noapte, care s-a dovedit a fi și un little space. A oprit în fața creșei, încruntându-se și indicând spre exteriorul mașinii.

"Ieși. Afară." Taehyung a deschis ușa supus și a pășit în parcarea mare și periculoasă, figura lui micuță contrastând cu zona mare. S-a jucat cu degetele sale lungi în timp ce mergea spre intrarea din față a creșei. Clădirea arăta atât de înfricoșător pentru el; atât de mulți oameni pe care nu îi cunoștea.

A împins ușor ușile, figura lui micuță strecurându-se timid înăuntru. S-a uitat în jur și s-a oprit la tejghea, mâinile sale odihnindu-se pe suprafața rece. Cum se presupunea că va face asta? Cum se presupunea că se va înscrie fără mama sa? Unde era mama sa? Atât de multe întrebări pentru sărmanul băiat.

Doamna din fața biroului și-a ridicat privirea leneșă și a întrebat:

"Ești aici să iei sau să lași? "

Mâinile lui Taehyung tremurau.

"U-unde e Hopie?"

Fata a clipit rapid, încercând să înțeleagă porecla.

"Hoseok? E în cealaltă cameră." femeia a indicat spre ușa de sticlă care ducea în camera de joacă.

Taehyung i-a mulțumit și s-a grăbit spre încăperea care îi fusese arătată. L-a observat pe Hoseok și a alergat înspre el cu viteză maximă, brațele sale desfăcute larg, pregătit să îmbrățișeze băiatul, singura persoană nesuspicioasă de acolo. Hoseok a lăsat să cadă jucăria copiilor jos și l-a îmbrățișat înapoi.

"Hopie, Hopie, Hopie!" a salutat Taehyung, învârtindu-se cu băiatul din strânsoarea sa. Hoseok a început să chiocotească la micuț.

"Unde este mama ta?" a întrebat Hoseok, ciufulindu-i părul. Taehyung a simțit cum lacrimile începeau să se i adune în ochi.

"M-a p-părăsit aici, Hopie hyung, m-mă urăște."