Ma prefac ca sunt bine, ca nu as omori pe oricine ar recunoaste ca te place pe tine. Dar n-am dreptul, tu alegi, si nu pare c-ai sa te decizi, pare ca te joci si faci slalom, ca vrei pe alcineva.
Am simtit cum sufletul s-a izbit si s-a facut bucati in cusca de oase a toracelui, cand ,cu frica in glas, prietena mi-a zis ca are sentimente pentru tine. Ce era sa-i spun? Sa nu indrazneasca sa se gandeasca? Sa-i ard sentimentele in smoala? Nu pot, are aceeasi neputinta de control ca si mine, dar totusi parca as vrea sa nu-mi zis, sa spun ca acele semne ca l-ar place, sunt doar in capul meu, dar nu mai am scuze.
Si normal ca zambesc, glumesc, ma prefac ca traiesc, sper ca nu-si da seama de suferinta mea. Ma topesc, in asteptare. Ce astept? Sa-mi treaca sau sa ma vrei? Sa pot sa plec sau sa vrei sa ramai? Sunt confuza.
Si poate ma mint ca nu, dar inca vreau mai mult.
Si poate spun ca e ok, dar nu as vrea sa fie ea in loc de mine.
Si poate spun ca mai am putin si imi trece, dar zi cu zi ma atasez mai tare.
M-am saturat de oarecare, sunt obosita sa sper atat, vreau doar putin mai mult...
CITEȘTI
Confesiunile Cuiva
Randomsuferim... dar nu lasam sa se vada ne doare....dar ne prefacem bine plangem... fara sa fim vazuti ne ascundem...caci ne e frica, frica de judecata lumii,frica sa ne aratam cu adevarat,caci probabil am mai facut-o, si am fost zdrobiti atat de tare,in...
