Nu stiu cum, dar nu pot sa plâng, nici să tip, nici macar sa fiu fără emoții. Am secat, am un desert în inima, dar ma înec in propriile sentimente, fără să pot face ceva. Ma simt oribil, sunt josnica si doar ego-ul ma mai face sa ma ridic din pat. Pot spune că-s ridicolă.
Oricât ma doare, sau cât vreau sa arunc vina, nu pot. Nu te pot vedea ca raul si viciosul in povestea asta. Esti o ființă atât de admirabilă, cu o voință incredibilă, un zâmbet radiant si un suflet pur. O fată adorabila, cu un talent impecabil și o frumusețe originală . As îndrăzni să spun apropiată de perfecțiune, atât de aproape încât pana si micile defecte in combinatia in care tu le porti par atuuri. Nu pot spune ca e gresit ceea ce faci, mi se pare nedrept, mi se pare imposibil ca o faptă de a ta sa poata avea intentii rele. Mi se pare ca e ceva just, normal, chiar foarte mult întârziat din partea ta. Daca iti vine sa crezi, ma intreb de ce nu ai facut-o mai devreme, daca ai putea sa-ti imaginezi, mi se pare ca eu am fost cea tolerată, ca eu eram intrusul pe un tărâm al tau si ca tu doar m-ai lasat sa ma bucur de bogățiile lui. Chiar cred ca de fapt m-am jucat de-a v-ati ascunselea cu mine însumi, căutând motive, cand eu sunt singura întruchipare malefică care a adus năpasta asupra ta si ma urăsc pentru asta. Pentru ca nimeni nu merita asa ceva, iar eu nu vreau sa aduc asa ceva, mi-aș pune sufletul pe tava ca sa nu treaca nimeni prin asta si totusi iata-ne unde suntem. Jur, pe bune cand spun, ca nu am vrut...
CITEȘTI
Confesiunile Cuiva
Randomsuferim... dar nu lasam sa se vada ne doare....dar ne prefacem bine plangem... fara sa fim vazuti ne ascundem...caci ne e frica, frica de judecata lumii,frica sa ne aratam cu adevarat,caci probabil am mai facut-o, si am fost zdrobiti atat de tare,in...
