Confesiunile Cuiva

cine sunt eu?

Această întrebare pare să bântuie planeta de generații întregi, primind răspunsuri diferite, dar nici unul dintre ele mulțumitor pentru toți cei care întreabă. Dar nici nu ar trebui, deoarece fiecare individ are propriul răspuns pe care nu-l va găsi decât in sine. Și totuși, de multe ori uitam asta, ajungem sa alergăm orbește după răspuns, de parcă am vâna fluturi idilici într-o ceață toxică. Dar de ce vrem atât de tare să știm, ce căutăm de fapt, un scop, o misiune sau un motiv pentru care existența noastră sa nu mai pară fadă și lipsită de sens? Personal nu am răspunsuri revoluționare, dar am întrebări, și de multe ori consider ca este mai bine.
Cine sunt eu? Sunt o persoana, individ al speciei umane, om considerat prin totalitatea însușirilor sale fizice și psihice, ființă omenească. Sunt o ființă vie cu rațiune și conștiință care consuma O2 si elimina CO2 prin procese fizice si chimice necesare supraviețuirii corpului, alături de alte necesități. Prea științific? In regula, sunt un om care se aseamănă cu cei din jur si caută a se integra in societate pentru a-și putea construii o temelie de viață, potrivită pentru a susține alte generații ce vor urma din propria-mi genă. Prea matur, nu? O sa încerc altfel, sunt un spectru de emoții trăite la maxim și milioane de nuanțe de culori care cu timpul se vor estompa, cu cât va trece viața si experiență peste ele, cizelându-le. Sunt un cuvânt nou venit într-o lume de metafore, epitete, oximoroane si alte minunate figuri de stil care dansează in jurul meu precum ielele in noaptea Sânzienelor, suave și seducătoare. Sunt o lentilă, un filtru al propriei subiectivități, prin care fiecare idee este trecută de sute de ori, cu o curiozitate aparte și  o dorință de cunoaștere permanentă, fără vreo speranță de finalitate. Într-adevăr, sunt foarte multe expresii fastuoase, dar asta asta sunt. Sunt o conglomerare a tot ceea ce am scris de o complexitate simplă.
Nu pot sa spun ca mă cunosc, nu intru totul,  deoarece cunoașterea de sine necesită timp, timp pe care eu l-am investit in cu totul alte lucruri, poate neimportante. Dar nu îmi sunt străină, căci totuși stau cu mine însumi la discuții, cafea și biscuiți mai mult decât ar sta orice persoană care se consideră „sănătoasă și cu capul pe umeri". Dar mă ascult, îmi pun întrebări si tot eu îmi răspund, mă frământ și mă cert, am ajuns chiar să mă plac. Dar cu toate astea, nu mă iubesc și știu că n-am s-o fac vreodată, deoarece știu că întotdeauna va fi loc de mai bine și nu îmi este posibil, știind asta, să iubesc o versiune in continuă schimbare.
Răspuns la întrebare încă nu am, dar știu că înafara personalității mele acide, experiențele prin care am trecut mă definesc, deoarece le-am făcut față și am acumulat noi cunoștințe. Totuși, nu sunt multe de spus, deoarece din cele șaisprezece primăveri pe care le-am simțit, îmi amintesc clar doar doisprezece, dar mereu am luat experiențele așa cum sunt și le-am apreciat la maxim. Am privit oameni cum vin si pleacă din jurul meu, am văzut cum uneori iubirea nu e destul si ce înseamnă o persoană care nu-și asumă faptele, dar nu numai asta, am avut parte de surprize, am rănit, am dezamăgit și am învățat din asta. Am luat decizii pripite, mi-am creat amintiri si continui sa o fac, sa mă construiesc, sa mă autodistrug uneori, când nu îmi place ce am ajuns, și să mă reconstruiesc din cenușa celor rămase. Practic, sunt mereu un șantier în lucru, așa că va rog să iertați eventualele neplăceri create.
Am creat o buclă infinită a explicațiilor care m-ar putea expune lumii întregi asa cum sunt, dar mereu voi fi mai mult decât  cuvinte, sunt întregi expresii pe care doar unii ochi se opresc sa le înțeleagă, in timp ce alții mă privesc printre rânduri. Dar sunt simplă, în natură mea sofisticată în exprimare, sunt simplă precum un strop de apă, doar ca niciodată la fel de transparentă si cred ca e mai bine așa. Am creat o buclă inexplicabilă a explicațiilor propriei persoane, nedezvăluind, de fapt, nimic. Și totuși, la întrebare tot trebuie să răspund, cine sunt eu? Sunt un mamifer biped, de sex feminin, cu rațiune și conștiință, în vârstă de șaisprezece ani, cu probleme de stima si încredere de sine, o capacitate de adaptare mare si vise copleșitoare. Sunt o iubitoare de viață și tot ce ii oferă această, care preferă să vadă binele, si sa îl dea mai departe cât de mult poate. Sunt o ființă ce nutrește sentimente pentru o persoana de sex opus, reciproce. Sunt o ființă care se teme, care nu este niciodată constantă, dar își trăiește viața cât de mult poate. Sunt ceea ce sunt si restul, dar intr-un mod unic. Numele meu este Andreea si cred ca asta sunt eu, pentru moment.