Cumva mereu ajung in strafundul pamantului, dupa o cazatura oribila. Si de multe ori nici macar nu sunt atat de sus incat sa ma doara, dar am cazut de atatea ori incat orice atingere brusca ma ingheata si ma sparge in milisecunde.
Nu ma rup in bucati, ma rup in secunde, in timp trecut ce mi-a placut,in acele momente scurte,In care nu eram bine toti,dar eram fericiti, cum multi nu mai ajung azi o fericire atat de naiva incat atunci cand cazi nu plangi, nu razi, pentru tine nu s-a intamplat. Si era bine, totul era simplu, iar tu de neoprit
CITEȘTI
Confesiunile Cuiva
Randomsuferim... dar nu lasam sa se vada ne doare....dar ne prefacem bine plangem... fara sa fim vazuti ne ascundem...caci ne e frica, frica de judecata lumii,frica sa ne aratam cu adevarat,caci probabil am mai facut-o, si am fost zdrobiti atat de tare,in...
