Până ne vom reîntâlni. {H.S}

1.Inceputuri.

Everything you've ever wanted is on the other side of fear. 

------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

"Ca toţi ceilalţi din neamul ei care nu voiau să recunoască înfrângerea,chiar când o aveau înaintea ochilor, Scarlett înălţă capul. Avea să-l readucă pe Rhett înapoi. Ştia foarte bine că era în stare s-o facă. Nu-i rezistase încă niciun bărbat, odată ce-şi pusese mintea cu el. "

Sunt trasa din gandurile mele si din cititul cartii mele preferate de un ciocanit usor in usa, aceasta deschizandu-se, pe ea intrand mama. Mama mea, femeia care m-a invatat sa nu ma dau batuta, sa lupt pentru ceea ce-mi doresc, sa merg cu fruntea sus orice s-ar intampla si prin orice as trece, fiindca stiti si voi ca viata te pune la multe incercari... asa cum a pus-o si pe ea. Sa fii batuta si jignita in repetate randuri de catre barbatul vietii tale, omul caruia i-a daruit doi copii, pe care l-a iubit mai mult decat si-a imaginat, nu a fost tocmai usor. Si totusi a ramas cu el, a ramas pentru noi si a mers cu capul sus chiar daca lacrimile fierbinti ii brazdau chipul plin de durere. Mama mea e modelul meu, cea mai puternica femeie in ochii mei.

"Scumpo, a venit Emma. Te asteapta jos, in bucatarie." Spuse mama cu un glas care ar putea sparge o inima de gheata.

"Multumesc, mama. Cobor in 5 minute." Zambesc slab inainte ca ea sa paraseasca camera.

Emma este prietena mea cea mai buna, ne cunoastem de mici, avand in vedere ca si mamele noastre sunt prietene si colege de munca. Emma este genul de fata careia nu ii este frica de nimic inafara de dragoste, ii este frica ca va fi ranita, ca va iubii, dar nu va fii iubita. II este frica sa se sprijine de cineva, fiindca daca acel cineva se va misca, ea o sa cada, si nu stiu daca mai poate sa se ridice.

Imi iau un hanorac putin mai gros pe mine si cobor.

In bucatarie stateau Emma, mama si fratele meu, Jacob.

"Intrerup ceva?" Ii intreb mergand spre dulap pentru a-mi lua un pahar.

"Jessica, sigur ca nu. Tu esti omul potrivit la momentul potrivit." Spune Emma in timp ce imi pune putin suc de portocale in pahar.

Simteam o tensiune intre ei, dar nu stiam de ce, ceva nu e bine.

"S-a intamplat ceva?" Spun dupa doua minute in care nimeni nu a zis nimic.

"Nu chiar, adica nu ceva rau. Diseara mergem in club cu Christian, Danielle si ceilalti din gasca. De asta am venit, am vrut sa-ti spun doar ca trebuie sa te pregatesti, in jur de ora 20.00 o sa vina Christian cu nu stiu ce prieten de-al lui sa ne ia."

"..Mama, ai ceva de spus in legatura cu asta? Te deranjeaza?" O intreb ezitand putin, doar stiu cat e de protectoare si nu am chef de-o predica de-a ei acum.

"Nu, scumpo. Ai crescut acum, nu mai esti un copil, nu mai pot sta cu ochii la ceas asteptand sa vii acasa, poti avea grija de tine si singura. In plus de asta, va fii si Jacob acolo, nu-i asa, fiule?" Cand mama a terminat de vorbit fratele meu deja se ridicase de pe scaun.

"Nu, bineinteles ca nu. Am treaba mult mai buna de facut decat sa stau dupa ea. Zilele ca si dadaca al surioarei mele mai mici s-au terminat de ceva timp. Poate sa aiba grija si singura de ea, la dracu." Si-a luat geaca de pe scaun si a plecat in camera lui.

Raman muta din cauza comportamentului lui Jacob, abtinandu-ma atat de mult de la a izbucni in fata Emmei, dar si mai important, in fata mamei. Ii sunt de ajuns toate problemele pe care le-a avut pana acum in casnicie, nu mai e nevoie sa aiba probleme si cu noi, copii ei. Imi pun paharul in chiuveta si ies din bucatarie, calcand dur si apasat scarile, facandu-mi in minte un discurs pentru Jacob, nu tocmai unul frumos pot spune.
Stau in fata camerei lui recapituland ce voiam sa-i spun, plimbandu-ma inca putin pe micul hol, domolind putin din nervii pe care-i am.

"Nu te mai plimba de colo-colo, o sa faci o gaura in podea." Jacob statea rezemat de tocul usii privindu-ma incruntat si tinand strans mainile la piept. N-am apucat decat sa deschid gura si sa ridic mainile in defensiva, fiind insa prea tarziu deoarece Jacob intrase deja in camera si incuiase usa dupa el.

"Jacob! Deschide nenorocita asta de usa, altfel jur ca o sparg!"

Nervii mei erau deja intinsi la maxim si nu suportam sa ma lase asa, trebuia sa ii consum, trebuia sa-l fac sa inceteze cu mascarada asta pana nu o sa fie prea tarziu pentru a-l salva de el insasi.

"N-ai decat, surioara, sparge-o. Ai sa vorbesti singura. N-am chef sa iti ascult tampeniile despre cum ar trebuii sa ma schimb si sa fiu mai bun si bla, bla. Dispari."

Decid intr-un final sa ma dau batuta si sa cobor din nou in bucatarie, poate mama o sa ma lamureasca in privinta lui.