Până ne vom reîntâlni. {H.S}

7.Chit.

Meeting you was fate, becoming your friend was a choice, but falling in love with you was beyond my control.

------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

"Domnisoara Wilde!" tresar atunci cand o aud pe doamna Elaine strigandu-mi numele mult prea tare, ridicandu-mi capul privind la femeia care acum si-a dat ochelarii jos, venind spre banca in care stateam linistita si ma jucam cu degetele.

"Domnisoara Wilde, ce parere aveti despre relatia dintre Elizabeth Bennet si domnul Darcy?" Isi trece o mana prin par, privindu-ma atent, asteptand ca eu sa-i ofer un argument bun.

Ce pot sa spun, eu eram total pe langa subiect, majoritatea clasei observand chestia asta, inclusiv Harry care acum ma privea atent cu o spranceana ridicata si un zambet slab in coltul gurii. Imi dau ochii peste cap la el, castigand o privire demna de un premiu Nobel, intorcandu-mi atentia spre profesoara care inca astepta un raspuns de la mine.

"Nu am sa-mi spun parerea despre relatia dintre Elizabeth si domnul Darcy, aceasta poate fii subiectiva, insa am sa-mi spun parerea doar despre domnul Darcy, care, dupa spusele multor critici, in viziunea lui Jane Austen el este descris ca fiind un tanar aristocrat si orgolios, putin cam prea plin de el, si foarte sfidator, avand in vedere si prima discutie pe care a avut-o cu Elizabeth, in care a fost antipatic si neplacut."

"Dezvolta argumentul, Wilde.Poate ca domnul Darcy a fost asa de antipatic si neplacut cu Elizabeth cu un motiv anume, poate ca se indragostise de ea de prima oara, insa i-a fost teama sa-i arate, poate de aceea a avut acest comportament." Raman muta atunci cand imi dau seama ca aceste cuvinte au iesit din gura lui Harry, profesoara asistand cu mandrie la micul nostru conflict, privindu-ne cu subinteles de parca aici ar fii vrut sa ajunga.

"Daca se indragostise de ea de la bun inceput, nu trebuia sa se comporte ca un nesimtit."

Nu mai apuca sa-mi dea replica la ce am spus fiindca ora s-a terminat, iesind glont din clasa pentru a nu avea o discutie despre ce tocmai s-a intamplat, destinatia mea finala fiind cantina scolii, scanand incaperea cu privirea dupa prietenii mei atunci cand intru in mica sala de mese, ei stand la aceeasi masa ca de obicei.

"Wilde, ti-am luat noi mancarea astazi, ne-am dat seama ca esti lihnita dupa concertul lui Beyonce pe care l-a gazduit stomacul tau in timpui cursului de Literatura." Ma uit la tava pe care erau asezate doua felii de pizza, un suc de portocale si o briosa cu ciocolata. Nu i-am mai raspuns lui Christian, asezandu-ma la masa si ducandu-mi felia de pizza la gura, savurand-o de parca ar fii ultima masa din viata mea.

"Oh, dar mai opreste-te, nici macar nu ai respirat de cand ai inceput sa mananci, nu-ti fura nimeni mancarea de la gura."

"Mai taci, Jones." O vad pe Danielle dandu-i lui Christian un pumn usor in umar, potolindu-l din rasul copios ce-l avea pe seama mea, el apucandu-i barbia cu doua degete sarutand-o mult prea pasional, cateva fluieraturi auzindu-se pe fundal de la masa noastra.

"Luati-va o camera, porumbeilor, sau o sa vomit tot ce am mancat in scurt timp." Se opresc din sarutul lor, intorcandu-si amandoi atentia spre Harry care statea in spatele meu cu bratele incrucisate la piept, fixandu-ma cu privirea atunci cand ma intorc spre el. S-a dus pofta mea de mancare. Si somnul. Si voia buna. Si cred ca si vocea. Si tot.

"Oh, dar Harry, cand ai aparut? Nu te-am observat." Ii zambeste prietenos Danielle, facandu-i semn sa stea jos, pe singurul scaun liber, care era fix langa mine. La dracu si cu tine, Dani!

"Si tu ar trebuii sa iti iei un teatru la ce scena ai facut cu Jessica la cursul de Literatura." Ii raspunde Christian la remarca putin cam nepoliticoasa facuta mai devreme, pufnind toti intr-un ras, doar eu nu, foindu-ma putin in scaunul meu, simtind cum ma inrosesc.