Ma apasa ceva pe piept si simteam cum respir din ce in ce mai greu, ma uitam la omul care statea in fata mea fara a schita vreun gest, era trist, puteam vedea asta, nu-si dorea sa aflu, sau poate ca nu vroia sa aflu de la ea, poate ca intr-un final imi spunea el. Nu puteam sa-mi controlez lacrimile, durea atat de tare si atat de adanc incat as fii preferat de o mie de ori mai mult sa primesc un glont decat sa am inima franta. Se apropia incet de mine parca fiindu-i frica de felul in care voi reactiona, dar eu... eu eram moarta pe dinauntru, inima mea era rupta in mii de bucatele, iar sufletul era distrus. Am simtit cum mi-a atins fin fata, privindu-l acum in ochii aia verzi de care m-am indragostit din prima clipa.
"Iarta-ma, ingerule... te-am distrus." O lacrima ii curgea incet pe obraz, dar n-am s-o las sa cada, il aduc mai aproape de mine si ii sarut lacrima care era acum aproape de coltul gurii, simtindu-l cum se relaxeaza in bratele mele si isi linisteste suspinele.
"Sa nu indraznesti sa mai faci acesti ochi sa planga, nu pentru mine, nu pentru orice sau oricine." Era uimit, nu se astepta la asta din partea mea, nu ii venea a crede, dar nici mie.
Un ras amar imi scapa printre buze cand imi dau seama in ce situatie sunt pusa, Harry practic m-a inselat, iar eu ce fac? Cum reactionez? Fix ca si cand nu s-ar fii intamplat nimic, eu il sarut si ma bucur de imbratisarea lui, dar ma bucur si de invidia care isi face aparitia pe chipul lui Mariè si realizez ca asta e cel mai bun lucru pe care puteam sa-l fac. Daca Harry a picat in plasa ei si a putut sa profite de el, asta nu inseamna ca am s-o fac si eu, nu ii dau satisfactia asta, nu o las sa ma distruga, sa ne distruga.
"Chiar credeai ca daca te culci cu el atunci cand e beat si profiti de starea in care e, eu o sa renunt? Doar trupul lui a fost langa tine, inima si gandul mereu au fost la mine. Sau n-ai inteles cand mi-a gemut numele ? Esti doar o tarfa pentru el, nimic altceva." Tremuram. Nervii mei erau intinsi la maxim, nici macar Harry care imi mangaia mana usor nu putea sa ma linisteasca.
"Poftim?! Ce-ai spus?!"
"Ce parte n-ai inteles? Ca esti doar o tarfa, ca a gemut numele meu atunci cand s-a culcat cu tine sau ca esti o mare tarfa?" Toti se uitau la mine cu mila, m-au vazut trecand de la o stare la alta in doar cateva minute si puteam sa jur dupa felul in care Jacob isi tinea mana sub barbie ca o sa aiba o discutie interesanta cu Harry.
"Mai gandeste-te. De fiecare data cand tu te vei certa cu Harry, el o sa vina in bratele mele, esti doar o metoda de a pierde timpul. Vrea doar sa-ti intre in pantaloni, esti nimic pentru el." M-am intors cu fata la Harry, ducandu-mi bratele dupa gatul lui si aducandu-l mai aproape de mine sarutandu-i usor buzele de care imi era foarte dor, simtind cum adanceste sarutul si ma strange in brate cu dor.
"Ai vazut asta? Daca eram doar 'o metoda de a pierde timpul' stateam si ma uitam la el cum se saruta cu o alta fata, adica cum ai facut tu. " Mariè era rosie la fata si cred ca mai avea putin si incepea sa planga, a vazut ca nu i-a reusit planul si ca i-am tinut piept, iar asta a deranjat-o pe printesa.
Nu am facut-o doar in ciuda ei, am facut-o fiindca asta am simtit si fiindca imi era dor, imi este inca dor de tot ce tine de Harry, dar asta nu inseamna ca l-am iertat pe deplin, inca nu pot s-o fac, numai gandul ca eu eram acasa si plangeam asteptand ca el sa imi dea un semn, iar el era cu Mariè si ii atingea trupul, ma omoara. Inclusiv dupa tot ce s-a intamplat in acea seara.
"Acum ca tot acest spectacol s-a terminat, va rog sa ne scuzati, avem putina treaba." Harry imi prinde mana intr-a lui si ma trage grabit pe scari si nu se opreste decat atunci cand isi scoate cheia pentru a descuia usa camerei lui.
"Iubito, intra." Se da la o parte facandu-mi loc sa intru, urmandu-ma si el de indata.
"Doar taci, nu o mai spune, te rog." Era o singura valiza in camera care nu era despachetata, asta dandu-mi de gandit daca el chiar sta cu Mariè in camera.
CITEȘTI
Până ne vom reîntâlni. {H.S}
General Fiction"Te rog, Harry, nu ma parasi, lupta pentru mine si pentru copilul pe care îl port în pantecul meu! Te rog!" Era atat de palid, dar totusi atat de frumos, iar ochii lui nu mai erau de culoarea jadului, acum de abia iti puteai da seama ca ochii aceșt...