Până ne vom reîntâlni. {H.S}

2.Club.

The purpose of our lives is to be happy.

------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

"Ce a patit? De ce e asa?" O intreb pe mama cand intru in mica si primitoarea mea bucatarie, spaland paharul pe care-l pusesem in chiuveta mai devreme, pana sa ma duc la Jacob pentru a-l invata minte o lectie, pe care n-am mai apucat sa i-o predau, lasandu-se cu usi trantite in fata si nervi intinsi la maxim.

"Nu stiu, e asa de cateva zile..am crezut ca poate stii tu ceva." Zise mama afectata de comportamentul fratelui meu. Isi duce paharul cu putin suc ramas in el la gura, sorbind si inghitind incet, lasandu-l mai apoi pe masa, invartindu-l si jucandu-se cu el. O vedeam suparata si nu-mi placea, aproape ca urcam iar sus la Jacob, cand vocea mamei s-a auzit

"Imi pare rau, Jess, n-am vrut." Isi lasa privirea in jos, uitandu-se si mai atent la acel pahar, lasandu-ma putin confuza de ce tocmai a spus.

"Pentru ce iti pare rau, mama?" Trag scaunul de langa ea asezandu-ma pe el, ridicandu-i barbia ca sa se poata uita la mine. "Nu trebuie sa iti para rau de nimic, mie imi pare rau, imi cer scuze in numele lui Jacob, mama, stiu ca te doare atunci cand face asa, stiu ca te afecteaza, incerc sa fac ceva sa fie bine."

Mainile micute ale mamei s-au asezat peste obrajii mei stergandu-mi lacrimile care amenintau sa cada, oferindu-mi un zambet cald, care ar putea sa inmoaie si cel mai rau om.

"Scumpo, nu trebuie sa versi nicio lacrima ai uitat?" Am inceput sa rad, fiind inca concentrata la ce spunea. "Nu trebuie sa iti ceri scuze in locul lui, m-am obisnuit deja cu cumportamentul lui si stiu ca incerci sa-l schimbi, si eu o fac, insa nimic nu da roade, dar nu de asta imi pare rau. Imi pare rau ca nu mi-am dat seama ca ai crescut si ca te descurci singura, imi pare rau ca inca te compar cu un copil, draga mea." 

"In ochii tai mereu am sa fiu un copil, mereu am sa fiu micuta Jessie. Niciodata nu esti prea mare pentru a fii copil, mama. Ai uitat asta?" Mainile mamei s-au mutat de pe fata mea pe spatele meu, imbratisandu-ma mai strans decat ca de obicei, raspunzandu-i imediat la imbratisare.

Jacob nu a fost dintotdeauna asa, el a fost mereu copilul cuminte si destept, copilul care avea note de zece pe linie si invata foarte bine la scoala. Asta pana cand parintii nostri au divortat acum patru ani. De atunci viata lui s-a schimbat total, din copilul bun a devenit un "delicvent", lipsea de la cursuri pentru a-si petrece timpul prin baruri cu diferiti prieteni din gasca lui. Intrase intr-o depresie in care nu mai vorbea cu nimeni, nici macar cu mine sau mama, ne evita atunci cand voiam sa vorbim cu el si incercam sa-i explicam ca ce face el e autodistrugere. Doar noi doua stim cate seri la rand a venit beat si a spart tot ce a prins in cale. In Londra sunt destule baruri si cluburi, dar lui Jacob nu cred ca i-a scapat vreunul in "zilele lui de glorie" de mult apuse.

"Mama, daca nu te superi, eu am sa ma duc sus cu Emma." Aproba scurt din cap si-mi face semn sa merg in timp ce o trag la propriu pe Emma dupa mine pe scari.

Cand am ajuns la mine in camera m-am aruncat in pat pe burta fara vreun gand de a ma ridica pana maine dimineata, dar Emma nu era de partea mea.

"Ridica-te din pat si cauta ceva dragut de imbracat pentru seara asta. Pe bune, Jess, toata vara ai stat in casa si ai citit cartile tale stupide despre iubire si mai stiu eu ce. E ultimul weekend din vara asta si vreau sa ne distram, avand in vedere ca luni incepem scoala si e ultimul an, o sa avem destul timp pentru stat in casa si pentru citit la cate examene o sa avem. Te roog, Jess. Fa-o pentru mine."La auzul cuvintelor ei ma ridic din pat si ma indrept spre baie pentru un dus lung si fierbinte.

Cand ies din baie e deja ora 18.30 deci suntem in intarziere. Emma a plecat cat timp am stat eu acolo, dar in maxim jumatate de ora e inapoi aici, fiindca trebuie sa ne machiem si sa ne facem ceva la par.

Mi-am scos din dulap o pereche de pantaloni de piele negri mulati , o bluza alba putin larga cu un decolteu destul de generos in V, o pereche de sandale negre cu doua berete subtiri la glezna si una putin mai groasa la degete cat sa mi sustina piciorul si sa stea cat mai comod si ultima, dar nu cea din urma..nelipsita mea geaca de piele de tip biker. Cand imi arunc privirea la ceas e deja 19.12 minute, deci Emma trebuie sa apara din minut in minut.

Nu apuc sa-mi fac ordine in ganduri ca niste pasi rapizi pe scari imi distrag atentia, Emma trebuie sa intre in camera in : trei, doi, unu...

''Suntem in intarziere! Repede, baga placa in priza, machiaza-ma, fa ceva, doar sa faci repede!" Fata asta e nebuna, dar o iubesc ca pe propria mea sora.

"Calmeaza-te, frumoaso...o sa fim gata la timp." Spun incercand sa o fac sa se linisteasca.

"Daca tu zici."

E ora 19.55 si amandoua suntem gata, Emmei i-am indreptat parul, iar pe-al meu l-am ondulat in cateva bucle lejere. Machiajul este simplu, natural pentru a nu atrage atentia.

"Haide, m-a sunat Christian. Ne asteapta."

O ultima privire in oglinda si putem pleca.

Christian si Danielle ne asteptau jos in masina de un albastru inchis trasa pe aleea din fata casei mele. De indata ce ne urcam in masina aud un suierat de la Christian si un marait de la Danielle in semn apreciativ.

"Uh, fetelor, aratati foarte bine in seara asta." Ne complimenteaza Danielle in timp ce pornim spre Phonox, clubul lor preferat.

"Christian?" Spun putin retrasa in timp ce prietenul nostru parcheaza masina in fata clubului.

"Parca spuneai ca vii cu un prieten sa ne iei de acasa?"

"Aa, te referi la Harry, este deja inauntru. Sa mergem." Cobor incet din masina, aruncand inca o privire in oglinda, aranjandu-ma doar putin inainte sa intram in clubul din care rasuna muzica, mult, dar mult prea tare. Cine stie cine este acest Hammy, Hanny, sau oricum l-ar chema, neinteresandu-ma prea mult numele sau persoana lui, acum, dar mai tarziu nu se stie.

Sa inceapa petrecerea,zic.