"Daca tu esti fructul interzis de ce nu suntem in paradis?"
--------------------‐-------------------------------‐-------------------------------------------------
Din perspectiva lui Harry.
Priveam silueta ingerului meu cum disparea in intunericul noptii in timp ce acceleram masina la maxim, motorul uruind placut auzului meu, adrenalina intrandu-mi si mai tare in vene cand priveam cum ceilalti soferi se dadeau la o parte din calea mea, asta fiind mult prea usor pentru mine.
"La o parte, fraierilor, vine demonul ."
Dar ce e un demon fara ingerul lui?
Zaresc atelierul care privit de afara parea ca e un loc de mult parasit in care nimeni nu ar lucra vreodata, insa asta e un loc care ascunde foarte multe lucruri, planuri realizate sau esuate, arme, crime, masini, dar pe langa toate astea, ascunde o familie, un grup de oameni care ar fii dispusi sa faca orice unul pentru altul, si pentru toate astea il putem numii locul perfect pentru a ne ascunde si pentru a ne realiza linistiti majoritatea planurilor.
Parchez masina in fata atelierului si cobor incet, aerul rece lovindu-ma din plin, infasurandu-mi mainile in jurul meu si strangand geaca mai bine in incercarea de a ma proteja putin de frig. Linistea era una morbida inauntru, se auzeau decat cateva aparate de-ale noastre, iar camera era slab luminata de calculatorul lui Jacob, oare unde sunt baietii?
"Daca mai faci un singur pas, jur pe Dumnezeu ca iti zbor creierul."
Sunt prins de ambele maini si strans mult prea tare ca sa pot reactiona simtind cum gluga imi este trasa de pe cap, iar in fractiune de secunda un metal rece imi atinge dur tampla.
"Stati! Baieti, opriti defensiva, este doar Harry." Brusc luminile se aprind, in fata mea aparand toti colegii mei, Zayn fiind in fata lor. Asta chiar se crede sef cand nu sunt eu in preajma.
"Serios, baieti? Unde-i fanfara, covorul rosu si dansatoarele? Adica, pe bune, fara dansatoare? Ce lipsa de respect!" Imi iau un mar din fructiera si ma arunc pe canapea, facandu-ma comod si asezandu-mi picioarele unul peste altul muscand incet din mar semn ca astept niste explicatii si eventual cateva scuze pentru mica lor "defensiva".
"Deci, baieti, astept niste explicatii urmate de 'iarta-ne Harry pentru ca am fost niste dobitoci si nu am putut sa iti recunoastem frumusetea atunci cand ai intrat in acest minunat atelier, nu stim ce a fost in capul nostru si la ce ne gandeam, te imploram, iarta-ne' ".
"Esti foarte amuzant, Styles, insa nu avem timp de asta acum. Trebuie sa iti comunicam planul stabilit de noi si micile modificari care s-ar putea face in timpul spargerii in caz ca apar ceva probleme. Acum, du-te si schimba-te, ia-ti cagula, revolver-ul si cheia de la porsche, ne intalnim aici in cinci minute. Grabeste-te, esti in intarziere, si decat tu ai ramas sa vi, restul sunt pregatiti."
Dupa cele spuse de Zayn nu am mai stat pe ganduri si am urcat in camera mea pentru a ma pregati. Aproximativ fiecare dintre noi are o camera aici, in general persoanele care se ocupa mai mult de 'afacere' au aceasta camera, restul au casele sau apartamentele lor. M-am imbracat cu o bluza neagra pe gat pentru a ascunde eventualele tatuaje care s-ar putea vedea si o pereche de pantaloni army, mi-am bagat revolver-ul in buzunarul din spate al pantalonilor, urmat de cheile de la masina si cu o ultima verificare in oglinda am parasit camera. Acum ca sunt gata putem sa incepem' petrecerea'.
Din perspectiva Jessicai.
In micuta si primitoarea mea casa nu isi facea nimeni simtita prezenta, gandindu-ma ca Jacob a plecat iarasi pe afara cu prietenii lui, iar mama cred ca intarzie de la serviciu. Am pasit lenesa in bucatarie, turnandu-mi putin suc de portocale in pahar si asezandu-ma la masa, amintindu-mi cateva momente frumoase de astazi, pe fata facandu-si loc un zambet, un zambet care parea ca ma avantajeaza. Eram fericita, simteam cum radiam de fericire si cum inima statea sa-mi iasa din piept, pe langa sentimentul asta, ma simteam apreciata pentru ceea ce sunt, chiar daca Harry nu ma cunoaste inca indeajuns de mult, nu-mi stie trecutul, nu-mi stie povestea, nu imi cunoaste nici macar familia, dar despre ce vorbesc aici... nici eu nu il cunosc pe el, nu stiu absolut nimic despre el, desii pare ca ne cunoastem de-o viata.
CITEȘTI
Până ne vom reîntâlni. {H.S}
قصص عامة"Te rog, Harry, nu ma parasi, lupta pentru mine si pentru copilul pe care îl port în pantecul meu! Te rog!" Era atat de palid, dar totusi atat de frumos, iar ochii lui nu mai erau de culoarea jadului, acum de abia iti puteai da seama ca ochii aceșt...
