Până ne vom reîntâlni. {H.S}

13. Secret murdar.

"I'm gonna show you my dirty secret. But not today, maybe tomorrow, or never.
‐-----------------------------------------------------------
Din perspectiva lui Harry.

"Iubito, trezeste-te, e timpul sa mergem la liceu, hai arata-mi ochii aia frumosi." Se foieste putin, intorcandu-se cu fata la mine si deschizand ochii incet, un zambet micut facandu-si aparitia pe buzele ei.

"Te rog, Harry, mai lasa-ma doua minute, doar atat iti cer. Stai, Harry?! Cand ai venit aici? Te-a vazut mama? Oh, Jacob o sa ma omoare!" Ma abtin cu greu sa nu rad de fata ei care arata doar panica, tragand-o mai aproape de mine.

"Nu iti mai aduci aminte, ingerule? Am venit in timp ce dormeai, nu m-a vazut nimeni, dar cine e Jacob?" Sper ca nu e acelasi Jacob pe care il cunosc eu.

"Am crezut ca visez, mi se parea ceva ireal, avand in vedere ca dupa ce ai plecat, nu mi-ai dat un amarat de mesaj."

"Am avut ceva treaba cu baietii, iubito, dar cand am terminat am venit imediat sa te vad."

"Ce fel de treaba, Harry?" Curiozitatea ei era prea mare, ma omoara gandul ca inca nu pot sa ii spun cine sunt eu cu adevarat, nu imi place sa o mint si sa ii ascund lucruri, stiu ca o sa vina ziua in care am sa-i spun totul, dar e prea devreme acum. "Harry, ce-mi ascunzi atat de mult, spune-mi!"

"Iubito, jur ca am sa iti spun, dar nu pot acum, imi e frica ca te voi pierde."

"Iti e frica ca ma pierzi? Serios, Harry? Iti spun eu ce vrei tu, vrei sa ma faci sa ma indragostesc de tine, sa te iubesc, iar atunci imi vei spune ce ascunzi, asta-i garantia ta. O sa te iubesc prea mult si nu o sa las asta sa ne desparta, dar sa-ti mai spun ceva, daca ai de gand sa ma minti mereu, asta nu o sa mearga, iar acum te rog frumos sa iesi din camera si casa mea, vin singura la liceu, nu am nevoie de un 'iubit bodyguard' care nu poate sa-mi vorbeasca.

Din perspectiva Jessicai.

"Dar, Jess..."

"Nu mai vreau sa aud inca o minciuna, Harry, doar pleaca, te rog. "

Lacrimi fierbinti curgeau siroaie pe fata mea, eram ca o piatra, nu puteam sa ma misc sau sa mai spun ceva, ne uitam unul la altul si niciunul dintre noi nu avea curajul sa deschida gura, era totul atat de gresit, dar totusi atat de frumos.

"Bine, plec, dar sa nu te mai apropii de mine, sa nu te mai bagi in viata mea, suntem doi straini de acum inainte." Si cuvintele astea fiind spuse, a plecat.

Ma doare, si ma doare rau, dar am sa ii respect decizia, daca asta e ceea ce el isi doreste, asta o sa primeasca.
Mi-am facut rutina de dimineata impreuna cu un dus scurt in incercarea de a alunga durerea si acum stau in fata dulapului, fiind nehotarata in legatura cu ce ar trebui sa port azi. Intr-un final am optat pentru o tinuta lejera compusa dintr-un pulover alb pufos ce-mi cadea usor pe umeri, o pereche de jeans negri, ghetele mele negre simple si geaca de piele, parul l-am strans intr-un coc lejer ,cateva suvite iesind din el, iar machiajul fiind unul simplu. Am luat geanta de pe scaun in care mi-am aruncat telefonul, cheile de la masina si inca cateva chestii, coborand rapid in bucatarie pentru a lua un baton cu fructe ca si mic dejun in drum spre liceu daca altceva nu am timp sa mananc. Vremea afara era ok, vantul adia usor, iar soarele statea ascuns intre nori, am descuiat masina si am intrat in ea, bagand cheile in contact si pornind spre locul in care nu imi face placere sa fiu azi.

Nu am vorbit cu Emm de sambata seara, nu m-a sunat ieri si nici astazi ceea ce ma face sa cred ca nu merge la liceu, deci nu mai trebuie sa trec si pe la ea. M-a marcat povestea ei de viata, niciodata n-as fii crezut ca fata pe care n-am vazut-o niciodata trista, exceptand momentele in care isi mai rupea cate o unghie, poate sa aiba atatea probleme acasa pe care nu stie cum sa le rezolve si sa scape de ele, ma doare sufletul pentru ea, vreau sa o ajut insa nu stiu ce as putea face in situatia asta.
Drumul catre liceu a fost relativ scurt, parca mai scurt ca de obicei, ajungand cu o jumatate de ora mai devreme, ceea ce inseamna ca am timp sa beau o cafea dubla cu lapte si caramel. Parchez masina la locul meu obisnuit, aruncand o privire in jur dupa masina lui Harry, dar se pare ca nu a ajuns inca, sau poate ca nu vine deloc, cine stie.
Imi pun geanta pe umar si imi croiesc drum spre micuta cafenea de langa liceu verificandu-mi telefonul in speranta ca am primit vreun mesaj de la Harry, insa speranta moare cand gasesc doar un mesaj de la domnul Morris in care-mi spune ca ne vedem dupa liceu la barul lui, nu stiu de ce ma asteptam sa gasesc un mesaj, s-a facut foarte inteles de dimineata cand mi-a spus ca orice legatura dintre noi a luat sfarsit. Atentia mea totala la telefon m-a facut sa ma lovesc de un corp masiv, dandu-ma in spate cu doi pasi si dezechilibrandu-ma pentru cateva secunde.