Până ne vom reîntâlni. {H.S}

10. Înger.

Din perspectiva lui Harry.

"La dracu cu voi, am spus nu!" Tipatul lui Ian rasuna in mica camera in care ne aflam, facandu-i pe majoritatea sa tresare de frica, altii doar sa se concentreze mai mult asupra lui. Planul lui e egal cu zero, nu ajuta cu nimic, daca se vor lua dupa el vor fii prinsi din primele cinci minute.

"Faceti exact cum va spun eu. Intrarea din fata e pazita de doua camere si un bodyguard, el se plimba pe holul care face legatura cu trei dormitoare si o baie, se plimba intr-un interval scurt de doar treizeci de secunde, asa ca aveti mai putin de atat ca sa il doborati si sa dezactivati camerele, Niall si Louis asta e treaba voastra." Cei doi incuviinteaza si se apleaca incet deasupra mesei privind mai atent planul casei.

" Intrati purtand mastile, doborati bodyguard-ul, dezactivati camerele si inaintati impreuna cu ceilalti. Pe holul principal nu exista nicio camera asa ca va ramane datoria de a elimina pe oricine va sta in cale, nu trebuie sa aveti mila de nimeni, absolut nimeni! Mila inseamna slabiune, iar noi nu suntem slabi. Intrati in fiecare dormitor, debara, baie, bucatarie, in absolut toate camerele, cand ajungeti in living va despartiti, doi dintre voi raman la parter si restul urca sus, trei la primul etaj, trei la al doilea. Etajele sunt pazite de catre doi bodyguarzi, la primul etaj, unul sta pe loc, iar unul se plimba de-a lungul holului verificand biroul lui Neil care are acces la toate camerele de supraveghere din toata casa, in timp ce primul bodyguard intra in birou, voi aveti grija de celalalt care se afla la capatul holului, langa balcon. Dupa ce terminati cu el, intrati in birou, il omorati si pe cel de-al doilea om si distrugeti calculatorul care e conectat la toate camerele de supraveghere, odata ce ati distrus calculatorul, nu trebuie sa va mai faceti griji de celalalte camere. Zayn, Liam si eu vom merge la ultimul etaj, vom scapa de cei doi oameni, intram in dormitorul lui Raymond, luam stick-ul si ne intalnim toti jos, la iesirea din spate, acolo ne asteapta Justin si Blake cu masinile. Acum, ganditi-va bine la ce v-am zis si incercati sa retineti planul, ne intalnim toti aici, diseara."

Linistea predomina in atelierul nostru dupa ce am terminat de spus planul, mici susoteli se mai auzeau din cand in cand, dar nu puteam distinge ce spuneau, mintea zburandu-mi pentru un moment la ingerul meu pe care l-am lasat dormind de dimineata, iesind incet din camera fara s-o trezesc, uitandu-ma inca odata la ea pana sa ies. Asaa de frumoasa si toata numai a mea.

"Styles! Esti atent la ce vorbim aici?" Zayn imi atrage atentia asupra lui, aproband si facandu-i semn sa continue ce zicea.

"Daca nu merge totul asa cum ai planuit, Harry? Ce o sa facem?"

"Nu stiu, Zayn, ganditi-va la un plan B si mi-l spuneti diseara, am ceva de facut acum." Imi iau geaca de pe scaunul pe care am stat cinci ore ca sa facem un plan, o trag pe mine grabit si ies din atelier, trantind usa in urma mea, facandu-i pe ceilalti sa tipe dupa mine.
Imi pun gluga in cap fiindca afara era inorat, mici picaturi de ploaie spargandu-se de fata mea ca mai apoi sa se prelinga usor inspre gat, stergandu-le inainte sa ajunga acolo. Intru in masina si bag cheile in contact, pregatit sa plec insa nu inainte de a-mi verifica telefonul in speranta ca voi gasii un amarat de mesaj de la Jess, dar nu aveam decat cateva mesaje de la Mariè, fata asta chiar nu vrea sa inteleaga ca intre noi nu e nimic, decat ceva beneficii.
La dracu cu tine, Styles! Cum sa am un mesaj de la ea cand nu am fost in stare sa purtam o conversatie decenta pana acum ca sa-i pot cere numarul de telefon? Sunt un asa idiot cateodata, ca d-abia ma mai recunosc.
Fiind duminica dupa-amiaza, strazile Londrei erau goale, bucurandu-ma ca pot marii viteza in drumul meu spre casa Jessicai, simtind cum motorul toarce sub mainile mele. Oprind la semafor, ceva imi atrage atentia pe scaunul pasagerului, zambind incet cand vad mica poza in care se afla o familie fericita. Familia Jessicai.

Din perspectiva Jessicai.

Razele soarelui intrau incet in camera printre draperii, dansand jucaus pe fata mea, deschizand ochii, imagini de seara trecuta aparandu-mi in minte, zambind la micile si frumoasele amintiri. Harry nu mai era aici, insa ii puteam simti parfumul in intreaga camera, deci nu a fost doar un vis, el chiar m-a adus acasa si a venit in camera mea, insa nu stiu daca a dormit aici sau a plecat dupa ce am adormit, cine stie, poate nu voi afla niciodata, poate ca iar o sa fim doi necunoscuti pe holurile scolii dar si in afara acesteia, poate ca se va plimba iar cu Mariè in fata mea, iar eu nu voi pica bine in toata ecuatia asta. Dar putin imi pasa, e viata lui, iar alegerile sunt tot ale lui, nu ii voi mai permite inca odata sa faca asta, nu sunt o jucarie si nici un loc de refugiu pentru el, dar nici pentru altcineva.
Ma ridic lenesa din pat si ma duc la geam, tragand incet draperiile, lasand lumina soarelui sa patrunda in toate colturile intunecate ale camerei mele, bucurandu-ma de vremea frumoasa de afara, insa mintea fiindu-mi la Harry.
"Noapte buna, ingerule."... Inima imi bate mai tare cand ma gandesc ce apelativ a folosit, un zambet scurt aparandu-mi pe buze, insa disparand si mai repede decat cum a aparut atunci cand zaresc cateva cioburi pe jos si cosul de gunoi gol. Tabloul.
Sigur Harry l-a luat atunci cand a plecat...l-a aruncat, mi-a zis ca o s-o faca el pentru mine, nu trebuie sa-l invinovatesc, eu am vrut asta.
Plec de la fereastra lasand gandurile astea de-o parte, intrand in micuta baie si potrivindu-mi apa pentru un dus scurt si relaxant, care ma v-a curata de toate gandurile urate si de parfumul lui care inca se simte pe pielea si hainele mele. Imi pun in palma putin gel de dus cu vanilie si incep sa il intind pe pielea care acum a prins o tenta de rosu de la apa prea fierbinte, dar totusi placuta, clatindu-ma de spuma creata la final si pasind afara din cabina, infasurandu-mi corpul intr-un prosop mai mare cat sa imi ajunga pana la genunchi si continuam cu rutina de dimineata, chiar daca era ora unu dupa-amiaza.
Ma imbrac intr-o pereche de blugi negri, un hanorac larg de aceeasi culoare, imi prind parul intr-o coada de cal, putin rimel, gloss nude si sunt gata de plecare. Am coborat in bucatarie unde am gasit un biletel de la mama in care-mi spunea sa fac ceva cumparaturi fiindca ea a plecat iar la munca si nu stie la ce ora ajunge, perfect, nici Jacob nu cred ca era acasa, era prea liniste ca sa fie acasa. Mi-am luat adidasii mei negri in picioare, cheile de la masina si am iesit, dand nas in nas cu persoana care mi-a fost in gand din prima clipa.

"Buna, ingerule."

"Um..buna si tie, Harry."

Parul lui era acum mai lung decat cum era prima data cand l-am cunoscut, revarsandu-se in cateva bucle usoare facandu-l sa para si mai frumos decat era deja, ochii lui erau de un verde deschis, un verde pur care iti lua mintile din prima clipa.

"Plecai undeva?" Isi arcuieste spranceana dreapta privindu-ma atent, trecand din cand in cand cu mana prin par.

"Sincer, da. Vrei sa ma insotesti?"

Nu a mai zis nimic, doar a aprobat scurt din cap si m-a luat de mana afisand unul dintre frumoasele lui zambete, tragandu-ma incet dupa el pana la masina sa parcata stramb pe alee.

"Deci, unde mergem? Tenerife, Haw-.." Nu-l las sa termine ce are de zis, raspunzand mult prea repede de parca m-as fii urcat intr-un afurisit de taxi.

"Pana la barul care e la doua strazi de aici, La Morris."

"Bine, domnisoara, va costa nu mai mult, nu mai putin de cinci lire."

Pufnim amandoi in ras, observand ca Harry deja a oprit masina, drumul fiind unul relativ scurt atunci cand conduci aproape ca un maniac pentru zece minute de mers pe jos.

"Pai uite cum facem, mergi cu mine si dau eu cafeaua astazi, insa trebuie sa ma astepti inca putin."

"Asa facem, Wilde."
 
Intram amandoi in bar, spunandu-i lui Harry sa se duca la masa libera din spate si sa comande doua latte machiato caci ma voi intoarce in cateva minute.

Povestire la persoana a treia.

Jessica a pasit hotarata in biroul domnului Morris, imbratisandu-l strans pe omul pe care-l vedea ca si un tata, simtind lipsa unuia in ultimul timp, spunandu-i omului cu ochii blanzi si caprui de ce a venit la el si sperand ca acesta poate s-o ajute, zambind larg cand acesta i-a spus ca poate incepe de maine.
In schimb Harry, era nehotarat in ceea ce-l privea slujba lui, sa omori oameni si sa furi nu e chiar o placere pentru oricine, nici pentru Harry nu era, dar incepuse sa se obisnuieasca, nu-l mai durea acum, nu mai avea cosmaruri si nici remuscari, nu mai voia sa o faca, insa se bagase in prea multe afaceri ilegale si nu putea iesi dintr-o data.
Dar poate ca asta se va schimba, poate chiar Jessica o sa schimbe situatia. Poate ca in bratele ei o sa fie un om mai bun, poate ca intr-un final demonul isi va gasii alinarea in bratele celui mai frumos inger in ochii lui. Ceea ce a fost scris, o sa se intample.