A family doesn't need to be PERFECT; it just needs to be.
------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Doua saptamani...doua saptamani nenorocite in care nu am mai vorbit, doua saptamani in care l-am vazut doar in trecere pe holurile scolii, fiind insotit de Marie.
Nu am mai fost la petrecerile organizate de Marcel sau de oricine altcineva, nici cu Emma nu am mai vorbit in ultimul timp, atat eu cat si ea ocupandu-ne mai mult de scoala. Cat despre Harry... simt ca ceva se frange in mine atunci cand il vad cu Marie, nu ii vad fericiti, nu ii mai vad tinandu-se de mana sau sarutandu-se, dar ma doare atunci cand o vad in preajma lui. Ne-am evitat in ultimele zile, zarindu-l foarte rar prin parcare sau pe holurile scolii. Emma a zis bine... incep sa ma indragostesc...dar cum sa o fac daca nu il cunosc? Cum sa am sentimente pentru un baiat care era doar o provocare la inceput? Cum sa ma indragostesc intr-un timp asa de scurt? La dracu cu ea de dragoste la prima vedere! Nu se poate sa fie asta.
Decid sa las gandurile astea de-o parte si sa ma concentrez mai mult la peretele din fata mea,care acum mi se pare mult mai interesant decat cartea "La rascruce de vanturi" pe care incerc sa o citesc de cateva ore bune.
"La dracu cu iubirea asta!" Arunc cartea din mana aceasta lovind un vechi tablou de pe birou, in care era un potret de familie, facandu-l sa se izbeasca de podea, sticla spargandu-se in zeci de bucati. Familia mea.
M-am dat jos ca arsa din pat si m-am dus sa strang micile cioburi care-mi faceau rani, uitandu-ma atent la vechea poza care-mi starnea multe amintiri.
Flashback
"Mami, mami! Ne-ai promis ca ne iei vata de zahar!" Jacob imi da drumul la mana pentru a trage si mai tare de fusta mamei incercand sa-i atraga atentia de la conversatia pe care o avea cu un domn imbracat in Mickey Mouse care facea poze cu o familie.
"Scumpule, o sa va cumpar si vata de zahar, dar si voi mi-ati promis ca o sa facem o poza de familie, prima data poza, dupa recompensa voastra." Incuviintam tacuti amandoi, luandu-l pe tata de mana, iar Jacob pe mama, domnul Mickey asezandu-se protectiv in spatele nostru, pregatindu-ne faimoasele zambete pentru poza.
"Mama, nu suntem prea mari pentru o poza cu Mickey Mouse?" Glasul meu pare a fii o soapta din cauza muzicii care se auzea mult prea tare si a galagiei facute de ceilalti oameni care au venit la targul de toamna.
"Nu, scumpo. Daca nu esti prea mare pentru vata de zahar, atunci nici pentru Mickey Mouse nu esti. Niciodata nu esti prea mare pentru a fii copil."
End of flashback
Aia a fost prima si ultima oara cand am facut o poza de familie. Aratam ca o familie adevarata, zambetele noastre erau adevarate, nu aveam griji, nu stiam ce-i aia lacrima. Eram copii.
Ma ridic incet de pe podea, tinand poza si mai bine stransa in mainile mele, parca vrand sa ma intorc inapoi acolo.
"Jessica Wilde, vrei sa demolezi casa?!" Ma intorc la 180 de grade atunci cand usa se izbeste la propriu de perete pe ea intrand Emma agitata, stand acum cu mainile in sold de parca ar fii o batrana plictisita de viata, analizand intreaga camera, fixandu-si la final privirea pe mine.
"In primul rand, buna si tie, iar in al doilea rand, nu, nu vreau sa demolez nimic." Arunc tabloul in micul cos de gunoi de langa birou, incercand sa-mi iau gandul de la acea zi, schitand un zambet fals catre Emma pentru a evita o discutie pe tema asta.
CITEȘTI
Până ne vom reîntâlni. {H.S}
General Fiction"Te rog, Harry, nu ma parasi, lupta pentru mine si pentru copilul pe care îl port în pantecul meu! Te rog!" Era atat de palid, dar totusi atat de frumos, iar ochii lui nu mai erau de culoarea jadului, acum de abia iti puteai da seama ca ochii aceșt...
