Femeia enigmatică

Capitolul 9 : Ruptură

Vocea groasa a gazdei mele ma trezi din visare. Ca in fiecare dimineata , ma chema la masa. Ca in fiecare dimineata eu aveam sa refuz.

Stomacul meu nu era de acord cu ce planuri imi faceam.

- Ohayo ! spuse barbatul si intra in camera fara ca eu sa ii dau voie.

Inclin din cap somnoroasa si ma invelesc cu patura din nou.

- Vi la masa? fu intrebarea ce mi-a adresat-o de cel putin cinci ori de cand sunt aici.

Ma ridic in capul oaselor si oftez.

- Nu esti obligat sa ma hranesti .

Pufni in semn de exasperare si gesticula cu bratele un semn pe care nu l-am inteles.

- M-as simti prost sa te las nemancata.

Il privesc timp de cateva momente.

- Vino , ma indemna .

Stau. Procesez informatia. Ma gandesc.

- Nu stiu , raspund privind in gol , inca bulversata de pierderea visului atat de frumos.

- E mancare. Nu o sa iti dau un mic dejun pompos cu sapte feluri de mancare scumpa.

Chicotesc usor.

- Bine , accept si ma ridic nerealizand ca am adormit in lenjerie intima. Dantelata. De culoare rosu-stacojiu.

La naiba.

Itachi isi intoarse privirea imediat si scapa un suras.

Obrajii mei devenisera mai rosii ca sutienul.

- Gomen'nasai ! exclam rusinata.

- Sa vi la masa ! zise si iesi din camera.

Imi dau doua palme peste fata pentru a-mi reveni si apuc din cuierul plasat pe usa un halat , apoi ma indrept spre baie.

Usa era usor deschisa , iar eu nu mai fac efortul sa apas clanta si imping direct , insa in loc sa se dea de perete se propti in ceva.

- Cred ca ar trebui sa bati inainte sa intri , ma mustra o voce masculina.

Nu era Itachi.

Imi inabusi tipatul de surprindere , acoperandu-mi gura cu palma ce prinse o urma de transpiratie si tremura de emotie.

Ce e cu mine in dimineata asta?

- Im-mi c-cer scuze... Era u-usa deschisa, reusesc sa sfarsesc propozitia si imi las privirea in jos , cu toate ca nu-l zarisem pe tip. Era inca ascuns dupa usa.

Nu mai spuse nimic , ca si cum eu nu m-as fi chinuit sa scot acele cuvinte pe gura.

Ma retrag cu spatele , aproape impiedicandu-ma si cazand peste balustrada .

Tip scurt si ma las sprijinita cu spatele de bari .

Tipul iesi din baie cu un singur prosop infasurat in jurul braului.

Nu ma baga in seama.

De parca era normal sa fie o fata necunoscuta in casa lui.

Isi trecu o mana prin par. Se opri. Se intoarse. Ma privi.

Apoi pleca fara alte inrotoduceri.

Oftez usurata si incerc sa ma ridic tinandu-ma de balustrade si intru in baie unde un miros izbitor de sampon cu aroma de levantica imi inunda simturile.