Femeia enigmatică

Capitolul 21 : Piesă

Toata lumea joaca un rol in societate. Pentru asta a fost creata umanitatea : ca sa fie manevrata precum papusile , sa li se harazeasca o poveste si sa joace personajul principal.
Fiecare viata are o coloana sonora.

                                         ◇

Ma pierdusem in multime de Sasuke acum ceva timp , insa lasasem la o parte posibilitatea de a-l cauta.

Sa ma caute el pe mine.

Satul era aranjat festiv , ciresi infloriti formand un tunel de basm , pamglicile rosii atarnate in ei simbolizand dorintele oamenilor.
Dorintele oamenilor.

Sterg teatral cu varful unghiei pictata in , o lacrima inexistenta , apoi ma asez pe unul dintre scaunele neocupate din primul rand .

Un zambet cretin mi se intinse pe fata . Asteptam acest concert mai mult ca orice episod nou aparut din serialul preferat.

De fapt , nu este o comparatie buna . Asteptam concertul ca inceperea unei noi vieti diferite.

- Sakura , imi sopteste cineva la ureche . De ce nu mi-ai pastrat si mie un scaun? ma intreba pe un ton plangacios.

Ma intorc zambind spre brunetul din spatele meu , pictat cu diferite motive pe fata.

- In ce ai cazut cu fata?

- Nu sti ce e aia arta , isi dadu ochii peste cap, impingandu-ma de pe loc , asezandu-se in locul meu.

Incerc sa-i dau o palma , insa ma prinde de talie si ma trage in bratele sale.

- Sasuke , marai usor nervoasa de atitudinea barbatului.

- E vina ta , imi reproseaza ,incepand sa rada .

Accept situatia si ma fac comoda in bratele brunetului, lasandu-ma pe pieptul sau .

Luminile de pe scena nu foarte inalta se stinsera , doar lumina amurgului facand atmosfera , trimitand raze colorate intunecat .

Inchid ochii.

- Doar n-o sa-mi adormi cand incepe spectacolul , ma ironiza Sasuke .

- Da , defapt , asta aveam de gand sa fac , i-o intorc .

Poate , intr-o lume a meditatiei , as fi putut recunoscu chitaristul fara a-l vedea. As fi stiut exact cine este persoana.

Dar , intr-o lume a povestii , as putea sa-mi imaginez eu cum arata chitarsitul ; sa creez o imagine perfecta a lui.

Sau aproape de perfectiune , pentru ca acest termen poate exista doar in ganduri.
Daca traiam in ganduri ,lumea ar fi fost , pentru fiecare dintre noi , definitia cuvantului "perfect".

Insa nu traim in ganduri ,iar realitatea este monotona ,fara aventuri si intamplari exagerate. Traim cursul vietii si ne acceptam destinul.

Un ropot de aplauze impanzii locul , facandu-ma sa tresar , ca mai apoi sa aplaud si eu.

Pasi repezi , leganati , se auzeau pe podeaua scenei , iar un scaun isi facu auzit scartaitul.

- Nu cred ca vrei sa-ti deschizi ochii , ma sfatui barbatul.

- Nici nu aveam de gand sa fac asta! exclam strangandu-l de mana.

Inca o sesiune de aplauze se auzi ,iar artistul isi acorda chitara .

Brunetul imi simti agitatia necontrolata si absurda , si-mi stranse si el mana .

Parca eu eram pe scena , inima imi batea puternic , ca atunci cand in scoala primara aveam accese de tahicardie . Si totusi , respiratia mea era inceata , fara palpitatii , calma.

Prima nota suna ca o harpa , o introducere minunata pentru ceea ce va veni.

Apoi , acea melodie isi urma cursul ,iar eu ma intorsesem la balansoarul din fata casei portocalii.

- El e , spun soptit.

- Chitaristul ?

- Da ,Sasuke , chitaristul. Deschid ochii? Ii cer parerea putin indoielnica.

- Doar fa ceea ce simti , ma indemna , iar eu ii urmez sfatul .
Trebuia sa-l vad.
Si-l vad mangaind corzile cu o pana stralucitoare . Era asezat pe scaun , picior-peste-picior , imbracat intr-un costum negru ,la gat camasa fiind legata cu o cravata portocalie.

Isi ridica ochii de la chitara pentru cateva secunde . Aceeasi ochi albastrii blanzi ca in prima zi cand ne-am reintalnit . Acelasi par blond ciufulit .
Il vad . Pentru prima oara cu adevarat.
Il vad. E el . Chitaristul.
Il vad. Ceea ce nu ma asteptam sa se intample.
Il vad. Si sunt intrigata.

                                        ◇

Fiecare viata are o coloana sonora.
O coloana sonora bine compusa de mult.
Si ce daca o viata are o coloana sonora confuza?
Ce daca viata mea dansa pe acordurile unei chitari?
Ce daca viata mea baleta pe muzica dulce a unui violoncel?
Chitara nu intra in orchestra ,e mereu ea cu sine-si .
Violoncelul . Violoncelul e mereu intr-o orchestra , cantand impreuna cu alte instrumente cu coarde .
Mie imi plac doua instrumente cu coarde . Insa mi-ar placea ca cel de pe coloana sonora a vietii mele sa nu fie singur.

Eu , de fapt , nu stiu ce-mi place.

Singurul lucru de care sunt sigura este piesa pe care  aveam sa o joc.

A/N : Si ... uitati next-ul .
Uhm , scurt , scurt .
Data viitoare ma revansez!