Femeia enigmatică

Capitolul 3 : Necunoscut

1

Geamurile camerei de zi erau larg deschise  , vantul de toamna trecand printre crapaturile obloanelor , facand perdelele sa se miste.
- Pleci in seara asta?
Ma fac comoda in canapea si fara sa acord prea mult interes intrebarii , schimb de la un canal pe altul .
Pana la urma ma hotarasc sa-mi pierd ultimele ore in Nara , uitandu-ma la Keeping up with the Kardashians .
- Nu stiu , raspund indoielnica lasandu-mi capul pe buretele tocit al cotierei.
Il vad pe barbat aprinzandu-si o tigara , apoi fumand-o cu tact , stand picior-peste-picior , lasand scrumul sa se aseze pe podea.
Tusec de cateva ori cand inhalez fumul gretos si-mi acopar narile cu betelia tricoului.
Incepu sa ploua torential ,iar picaturile de apa ce se loveau de pervaz , erau in deplina armonie cu tacerea incomoda .
Realizam ca nu mai eram atenta la reality show si ma frec la ochi, indepartandu-mi urdorile , apoi , fara sa urez ceva oamenilor ce stateau obositi in sufragerie , ma grabesc sa imi tarsai picioarele pe hol.

2

Stateam in fata sifonierului , apucand cu doua degete fiecare obiect vestimentar din garderoba mea , stramband din nas la fiecare material prost croit.
Karui ma privea mecanic , jucandu-se cu o suvita de par .
- Ar trebui sa renunti la hainele astea , ma sfatui cand suspendez in fata laptop-ului o pereche de pantaloni evazati .
Pufnesc si gesticulez frenetic , aproape lovindu-ma de marginea biroului.

00:45 a.m.

Ma simteam goala privind incaperea linistita si curata , sifonierul deschis fara vreo haina aruncata in el , patul fara asternuturi si alte rahaturi care pana acum au fost pline de alte lucruri .
Imi asez gentile si geamantanul langa scari , sprijinindu-le de balustrada , apoi cobor , incercand sa fac cat mai mult zgomot pentru a atrage atentia.
- Pleci , spuse mama, insa sunase mai mult ca o intrebare decat ca o afirmatie.
- Am decat doua zile , oftez si-mi dau parul pe spate , prinzandu-l in parti cu agrafe.
Ma privea , analizandu-mi tinuta si automat fac si eu la fel : rochia stramta - gri - si sacoul ma faceau sa arat protocolar , in varsta.
- In locul tau ,n-as comenta , o atentionez si-mi agat un rucsac de umar.

Aerul umed imi zgaria caile respiratorii si simt un miros de metal ruginit invadandu-mi narile.
Zgomotul scos de rotile trolerului era singurul sunet ce acompania cantecul neobosit al greierilor.
Ma calca pe nervi.
Deblochez vechia mea Škoda Florencia visinie , iar portiera din spate se deschide scartaind.
Putoarea se benzina amestecata cu un odorizant prost ma facura sa imi tin respiratia , aproape ametind din cauza creierului neoxigenat.
Ma asez pe scaunul soferului lasandu-mi picioarele sa atarne afara si imi sprijin capul in maini.
- Mi-am uitat telefonul , mormai, insa nu am niciun gand sa ma intorc si sa-l revendic .
Bag cheile in contact si motorul porneste dupa ceva timp , apoi dau in masalier si ies pe aleea principala.
Aprind faza lunga , luminandu-mi drumul si zambesc.

06:30 a.m

Era frumos sa privesti rasaritul soarelui din masina .
Razele bateau dintr-o parte , incalzindu-ma , fara a-mi incomoda vederea .
Drumul era liber , imprejmuit cu plopi inalti uscativi , iar asfaltul inca umed de la ploaia ce se abatu asupra orasului Kyoto .
Muzica se auzea ca un murmur insuportabil si nefolositor , asa ca ii dau volumul mai tare .
- I got my ticket for the long way run
Two bottle of whiskey for the way
And I sure would like some sweet company
And I'm leaving tomorrow, what you say ... , incep sa cant odata cu Anna Kendrik si rad zgomotos miscandu-ma pe ritmul muzicii.
- When I'm gone ,
When I'm gone
You gonna miss me when I'm gone!
Numai ca , in cazul meu , nimanui n-o sa-i pese ca am plecat.

3

Opresc motorul inainte sa o faca singur si imi asez capul pe volan , tragandu-mi sufletul.
Apas din greseala pe butonul claxonului si ma sperii de sunetul puternic provocat.
Deschid laptop-ul si ii dau mesaj lui Karui , apoi activez GPS-ul pentru a cauta cea mai apropiata benzinarie.
- Rahat , injur si trantesc clapeta computer-ului , apoi ma cobor din vehicul si ma intind pentru a-mi dezmorti corpul.
- Unde Dumnezeu ai ajuns?  aud prin difuzor un mesaj vocal .
- Nu stiu , ii raspund fetei si ma sprijin de automobil .
- Ai ceva repere? Te ajut? ma intreba usor panicata , iar eu rad incet.
- E in regula , Karui . E destul de departe aici .
- Nu inteleg , Sakura . Cred ca e conexiunea proasta . Te sun mai tarziu .
- Bine , pa , o salut si continui sa zambesc.
Just close your eyes...
Si fac asa cum imi dicteaza melodia.
You'll be alright.

10:23 a.m.

M-am intins pe iarba si am inceput sa dau forme norilor de plictiseala .
Se incalzise , iar combinatia solului usor rece cu adierea vantului calda ,ma linistea.
Disting o silueta zvelta , indreptandu-se spre mine si ma ridic in capul oaselor .
- Te pot ajuta cu ceva?
- Cautam o benzinarie , dar am lasat-o balta .
Femeia dadu din cap dezaprobator si-si continua drumul fara a-si lua buna-ziua.
Expir si rezist impulsului de a comenta atitudinea brunetei.
Impachetez patura si o asez la locul ei , in portbagaj , imi iau geanta si armez masina , apoi o iau de-a lungul soselei spre intrarea in satul Konoha.

Nu era nimic populat in dracia asta . Niciun om nu era la vreo terasa , perdelele imobilelor erau trase , parcurile libere.
- Astia si-au luat cu totii vacanta chiar acum. Smecher , am nimerit intr-un sat de bogatani .
Ma asez pe bancuta din fata unei case si pornesc MP3 player-ul . Imi legan picioarele din ce in ce mai repede , iar asta devenise un tic nervos.
- Cauti pe cineva? ma intreaba un barbat brunet de la geamul vilei a carei bancute imi suporta greutatea.
Imi ridic privirea spre el si incerc sa gasesc un raspuns potrivit , dar tot ceea ce reusesc sa ingaim este un "nu" soptit.
- Te-ai pierdut?
- Nu stiu , banuiesc . Scuza-mi deranjul ,ma pot duce altundeva.
- Ai de gand sa campezi in localitatea asta?
- Cred ca da , e destul de departe, repet propozitia pe care i-o spusesem si prietenei mele .
- Departe de ce?
- Nu conteaza , eu ma car .
Ma grabesc sa imi iau lucrurile de pe banca si pornesc din nou prin sat .
-  Ai unde sta? imi striga tipul .
- Am o masina , ma stramb si fac o rotire la o suta optzeci de grade, vorbele sale interesandu-ma. Dar continua , zambesc , iar el rade.

- Deci , Sakura , ai fugit de acasa? se interesa noua mea gazda .
Sorb din cafeaua calaie si inspir adanc , incercand sa nu ma las distrasa de mobilierul modern din lemn de stejar ce impanzea locul.
- Nu am vrut sa fac asta sa para o fuga ; parintii mei stiau ca urma sa plec .