Femeia enigmatică

Intermezzo : Vis

"Imi deschid pleoapele cu greu din cauza luminii ce-mi batea insistent in fata si pe corp , incalzindu-ma.
Dau la o parte patura si imi intind mainile in spate , atingand peretele rece si putin umed , parul de pe brate zbarlindu-se.
Privirea nu mi se limpezi total , jucandu-mi feste cu lumini si culori aprinse.
Casc buimaca si ma frec la ochi pentru a indeparta urdorile ce-mi impiedicau vazul si asa nu foarte bun.
Imi las mana sa cada pe partea dreapta unde ating ceva cald si relativ moale. Tresar si mi-o retrag rapid , scotand un tipat scurt de uimire.
Ma ridic intr-o rana si reusesc sa deslusesc prin ochii stransi ca la miopi o silueta de femeie.
- Mama! exclam surprinsa si aproape ma rostogolesc afara din pat , insa gips-ul greu imi mentine o pozitie stabila pana la urma.
Femeia ma privi suspicios , de parca ma anuntase ca vine ,iar eu trebuia sa ma astept ca ea sa fie acolo.
- Ti-am facut eu bagajul , stai linistita.
Ma uit la ea cateva momente incercand sa imi dau seama la ce se refera, insa nu m-am prins.
- Pentru ce ? o intreb nedumerita si ma las cu capul in imbratisarea pufoasa a unei perne.
- Plecam peste cateva ore.
- Unde? ma sperii .
- Acasa. Am vorbit despre asta , Sakura. Ai fost deacord.
- Deacord cu ce?
Nici nu imi urmaream cuvintele ce pareau sa iasa pe gura fara voia mea si fara a le gandi.
Mama ma privi dezamagita .
- Imbraca-te mai repede, imi spuse si se ridica in picioare, privindu-ma de sus.
Oftez si ma ridic din nou in capul oaselor.
- Nu vreau sa plec.
- Nu e dupa tine.
- Nu ai niciun drept asupra mea , o acuz.
- Ba am.
- Iar eu sunt majora , mai gandeste-te.
- Atata timp cat ai plecat pe banii mei de capul tau , am toate proprietatile asupra ta! se rasti la mine ,obrajii devenindu-i usor rosii.
Pufnesc in dispret si raspund calma :
- Banii tai?
- Si ai tatalui tau , binenteles.
- Cred ca glumesti.
O bataie scurta se auzi in usa , si fara ca eu sa dau vreun raspuns ,Sasuke isi facu aparitia pe ea.
- Vreau sa dorm , ne spuse, apoi se intoarse spre mine. Sakura, imi pronunta numele apasat.
- Si care e problema mea?
- Rezolva-ti-va problemele altundeva.
Imi las capul in jos.
Intrebarea era Care e problema lui?.
Mama ne urmari contradictia destul de atenta nespunand nimic.
- Nu vreau sa plec . De asta vreau sa imi impun punctul dr vedere. Iar tu , Sasuke , nu ma ajuti deloc!
- Pentru ca nu imi pasa. Vreau doar sa dorm .
Se intoarse cu spatele si iesi din camera ,usa trantindu-se in urma lui.
- Hai ,Sakura , te pot lua si in pijamale daca chiar tii la asta.
- Nu plec nicaieri. Aici in sfarsit sunt oameni care ma respecta ! Care ma accepta.
- Am vazut cat de mult le pasa.
- Nu am spus ca toti. El e doar o exceptie.
Ma dau jos din pat si ma sprijin pe piciorul sanatos si ajutandu-ma de pereti ajung pana la intrarea in camera .
- Itachi ? Esti acasa? il strig .
Apa la bucatarie se auzea pornita ,iar cand ecoul vocii mele cuprinde casa , se inchide.
- Ce e ? ma intreba pe un ton artagos, pe care nu l-am inteles , barbatul.
- Ai spus ca... , ma apuc de balustrada si sarind intr-un picior , cobor . Ca mama nu stie unde locuiesc!
- Trebuia sa afle pana la urma.
Ma asez cu greu pe un scaun al mesei si imi asez capul in palme.
- De ce?
- Pentru ca e mama ta.
- Itachi! Ce e cu tine?
- Rina , parintii sunt tot ce au un copil. Trebuie sa ii respecti!
- Mi-ai spus "Rina"?
- Sakura , se corecta el si imi arunca o privire ascutita.
- De ce mi-ai spus "Rina"? insist ,iar el pare din ce in ce mai nervos.
- Imi aduci aminte de cineva care la fel nu si-a respectat mama.
- Daca tot tii atat la respectul unei fiinte care isi vede doar interesul, respecta-ti tu mama , iar pe mine lasa-ma in treburile mele, spun indignata re atitudinea lui.
- Mi-ar placea sa am cum sa-mi mai respect mama. Cred ar trebui sa o asculti.
- S-o ascult? Nu am ascultat-o destul? Si am ajuns sa ii incalc cuvantul , pentru ca nu i-am mai dat crezare!
- Gandesti ca un copil. Pentru ca esti doar un copil care trebuie sa se intoarca acasa.
- Nu sunt un copil! exclam , simtindu-mi obrajii arzand , iar pulsul crescandu-mi.
O bataie in usa ma facu sa tresar . Bataile inimii devenisera atat de accelerate incat puteam sa jur ca in orice moment aveam impresia ca se va opri.
Itachi parca astepta ca usa sa se descuie singura.
- Nu te duci sa raspunzi? il intreb batand un ritm nervos cu unghiile , in masa rezonanta.
- Ma gandeam ca tu esti mai aproape.
- Dar nu pot merge! il anunt ceva ce era deja evident.
- Cum ai ajuns jos ?
- Tinandu-ma de pereti si sarind intr-un picior!
- Eh , asa te poti duce si sa deschizi usa .
Pasi se auzira pe scari , iar Sasuke aparu , deschizand usa.
- Ohayo! intra vesela , Ino , imbratisandu-l calduros pe brunet.
Dar... Ea... Avea... Iubit...
- Ce e cu atmosfera asta ? Parca mai aveti putin si explodati.
- Ino , tu vrei ca eu sa plec? o intreb ingandurata.
Blondina se stramba si zise:
- Nu imi pasa.
Dar...
- Sakura ! Plecam! ma anunta o voce de la etaj si rotile a doua geamantane se auzira tarsaite pe parchet.