Femeia enigmatică

Capitolul 19 : Euforie

Eram ca o fantoma ratacitoare pe strazi in cautarea a ceva nou.

Nu bagasem in seama telefonul ce sunase de cateva ori si probabil Itachi ma va strange de gat cand voi ajunge acasa.

Dar nu-mi pasa.

Murmuram fals cantecul chitarii in timp ce pluteam , intr-un fel , peste stradutele misterioase.

Fiecare particica din satul asta imi dadea o idee . Erau atat de multe povesti ingramadite in capul meu , incat , constiinta mea bolnva le-a imbinat pe toate.

Ceea ce imi creeasem in imaginatie era viitorul perfect : cu propriul meu atelier de arte undeva in mijlocul unei paduri in care se afla si un lac plin cu nuferi albi si galbeni. O coliba modesta , exact ca una pe care o vazusem cand intrasem din curiozitate pe o alee a Konohei, din lemn lacuit si putin indoit , ce dadea cabanei o alura de basm.

De fapt , mi-ar fi placut sa traiesc intr-o poveste. Sa fiu acea fata saraca ce-si intalneste printul din intamplare.

Mi-as fi dorit sa-mi pot creea eu propria-mi poveste.

Un loc in care inspiratia sa fie o prezenta permanenta.

- Oi , Sak'ra! ma striga cineva , insa continui sa ma invart in starea de delir ce ma cuprinse.

Simt cum ceva moale si putin umed imi atinge mana.

- Akamaru , ii zambesc cainelui si ma aplec pentru a-l mangaia.

Satenul ce-i era stapan se apropie agale de noi.

- Ti-ai scos piciorul din gips , aprecie el , analizandu-mi glezna infasata. Ce cauti pe aici? Itachi era ingrijorat ultima data cand l-am vazut.

- Ma plictisisem de stat in casa , ii raspund continuand sa inaintez schiopatand.

- Oi , unde te duci ? O sa ajungi la granita.

- La granita cu ce sat?

- Cu niciunul . E un teritoriu neocupat. O padure de tranzit intre Konoha si Suna.

- Vreau si eu sa vad , raspund soptit .

Cainele ma apuca incet de poalele fustei , oprindu-ma.

- Cred ca ar trebui sa dai pe acasa mai intai , imi propuse Kiba .

Ii cantaresc vorbele in minte si hotarasc sa ii dau dreptate .

Fac o rotire pe calcaiul neafectat si scot mobilul din buzunarul puloverului.

- Te conduc? ma intreba politicos , cu toate ca imi dau seama ca se grabeste.

- E in regula ,ii iau o piatra de pe inima. Il voi ruga pe Itachi sa ma ia.

Inclina din cap , apoi imi facu semn cu mana de la departare , Akamaru rotindu-se in juru-i .

Dupa ce caut in agenda numarul barbatului ,realizez ca era telefonul lui si nu prea aveam nicio modalitate sa il contactez. Decat sa sun la sediul politiei. Dar , n-am s-o fac.

Fac cale intoarsa pe drumul spre spital ,incercand sa-mi aduc aminte traseul pe care il facusem cu Naruto , Ino si Hinata atunci cand Sasuke ma lasase balta.

- Ce maniere , mormai usor nervoasa.

Nu voiam sa ajung acasa . Imi placea sa ma plimb , singura , aiurea , pierzand timpul. Imi placea sa simt din nou cum e sa atingi pamantul cu ambele talpi.

***

Muzica intotdeauna imi alinase supararile , durerile .

Unora li se pare obositor sa asculti melodii obsesiv . Insa , acei ei niciodata nu vor intelege diferenta intre a fi obsedat , a fi dedicat si a avea nevoie.