Mărul lui Adam - „Păcatul strămoșesc" Volumul I

XXX: Balul

Mai întâi cămășuța, apoi pantalonii bufanți care să ofere lărgime fustei. Cunoscând starea contesei, Milly nu strânse foarte tare corsetul. Aceasta își simțea sânii sensibili și dureroși. Sensibil era și temperamentul ei, întrucât nu reușise să se odihnească la prânz așa cum probabil făcuse Adam, închis în turnul său.

În timp ce, cu grijă, Milly îi vâra rochia pe cap, uitând cu desăvârșire că ar fi trebuit să aranjeze mai întâi părul, Eva se gândi că relația ei cu Adam își încheiase întreaga dulceață din cauza ei și a orgoliului lui.

— Crinolina!, exclamă Milly, făcând-o să dea jos rochia și adăugând metrii de brocat. Mda. Se simțise prea lejeră.

Din nou rochia și pantofii brodați cu toculețe joase.

— Este superbă, milady!, exclamă Milly. Dacă v-aș pune șalul, aș strica...

Eva își ridică privirea spre oglindă. Era o rochie care dorea să întreacă pretențiile londoneze, așa cum se exprimase croitoreasa. Bej, cu fusta strânsă ușor în trei părți, avea trandafiri rozi pe fiecare betelie. Corsajul era acoperit de alte floricele minuscule, iar mânecile scurte deveneau bufante, împestrițate cu o bandă aurie care să le strângă la cot. Era frumoasă, dar probabil că soțul ei nu va remarca asta în această seară, ca în următoarele seri.

— Las-o fără!, îi zise Eva, întorcându-se pentru a-și zări spatele. Era o cicatrice imperceptibilă care se zbătea să iasă la lumină, dar nu îi păsa. Părul, Milly, îi zise ursurză când fata rămase pentru a o privi.

Acesta era primul ei bal în calitate de soție și voia ca măcar el să fie perfect. Milly începu să îi piepteme părul spre creștetul capului și i-l strânse în două noduri din care se revărsau mănuchiuri mari de zulufi care cădeau pe spate. Prinse rapid fierul pentru răsucit părul și realiză buclele care cădeau frumos de-o parte și alta a feței, încadrând-o. Pe cap apăru și pălăria, care completa garderoba.

Eva urâse întotdeauna pălăriile, mai ales cele împopoțănate. Dumnezeu o ajutase, căci aceasta era simplă, dar avea niște boruri atât de largi, încât era sigură că o va lăsa într-un colț pentru a-și putea mima fericirea.

— O, milady, îi zise Milly, sunteți și așa palidă... nu vă mai dau cu pudră, cu permisiunea dumneavoastră.

Contesa aprecie și oftă. Își trecu bețișagul de parfum Creed peste încheieturi și îl vârî între sâni, pentru a se declara mulțumită de rezultat. De la gâtul ei, cu decolteu extrem de adânc, aproape ieșindu-i sfârcurile în evidență dacă se întâmpla să fie nevoită să se aplece, lipsea bijuteria. Milly avusese discreția de a nu întreba despre accesorii, chiar dacă lipsa acestora o îngrijoraseră.

Auzi ciocănitul în ușă și îi dădu voie invitatului să intre. Un străin ale cărui priviri se înmuiară când îi zâri talia, ce, pentru o sarcină atât de slab evoluată în săptămâni, începea să fie din ce în ce mai evidentă. Ar fi trebuit să aibă acest bust la trei luni, dar puțin îi păsa dacă pune acum kilogramele pe ea.

— Doamnă, zise el cu un respect exersat și batjocoritor. Ah, da! Își revenea la orgoliul său impertinent de a crede că Eva mințea în legătură cu faptul că Luke era în viață, dar și că ea nu îi fusese infidelă. Mă gândeam că îți lipsește ceva. Se apropie de ea și o expedie pe Milly dintr-o privire. Observând cutia cu bijuterii, Eva începu să prindă culoare.

— Nu vreau nimic!, îi zise furioasă.

— Ah, dar nu e că vrei!, exclamă acesta și desfăcu setul, punându-și mâinile pe bijuteriile Cartier. Erau simple, exact așa cum le prefera Eva, finalizându-se cu un mic diamant în vârf. Îi închise lănțișorul și îi atașă cerceii ca unei păpuși de cârpă, care reacționa la atingerile sale ațâțătoare. Nu vrem să zică lumea că soția contelui și-a dat toate bijuteriile iubitului ei și că acesta nu își permite să acopere gafa.