Iubire pe timp de război (Yuri)

Capitolul 5

  A doua zi. Victoria se trezise cu Mint în brațele ei stând frumos și uitându-se la un perete.

  —Bună dimineața, spuse Victoria.

  —Victoria! Ai terminat cu dormitul?

  —Da. Dar corect este "dacă m-am trezit". Dar este bine și cum ai zis tu?

  —Și o să mă înveți tot despre Pământ? Și despre oameni?

  —Despre Pământ, da. Despre oameni ți-am spus că anumite chestii de bază.

  —Și când începem? Putem acum? Vreau acum! Te rog!

  —Imediat. Dar în primul rand, vreau să te ridici de pe mine.

  Mint sa ridicat în picioare bucuroasă și plină de viață.

  —Haide.

  Mint o urmase fără ezitare.

  —Primul lucru pe care îl vom face, spuse Victoria în timp ce lua niște fructe, este să mâncăm.

  —Adică să ne hrănim?

  —Da. Dar ca să ști, după ce mâncăm trebuie să-ți spun ceva ce trebuie neapărat să ști.

  —Bine...

  După ce terminaseră de mâncat ieșiseră afară pentru o mică plimbare.

  —Wow! Ce strălucitor este soarele azi! spuse Mint.

  —Așa-i. Se pare că este una din rarele zile de liniște?

  —Cum adică?

  —De obicei Pământul este plin de nestemate, astfel nu prea ai pe unde să te ascunzi sau să fugi.

  —Ți s-a întâmplat?

  —Acum patru săptămâni. Nu știu de ce, dar locul era plin de nestemate. Eram în ziua aceea la vânătoare. Eram liniștită și relaxată, dar toată liniștea și relaxarea s-a dus odată cu venirea a mai multor nave. Pe una dintre ele se afla Green Diamond. Într-o clipă tot locul era plin de nestemate. Când vedeau un om îl luau fără să mai stea pe gânduri. Din fericire, pregătirile din armată m-au învățat cum să mă ascund și cum să evit inamicul pe front, astfel am reușit să ajung într-o clădire ce era în condiții îngrozitoare. Când au ajuns au văzut-o și au plecat mai departe. Trecuse două zile. Într-un final plecaseră și eu m-am dus spre ascunzătoarea mea. De atunci sunt mult mai atentă și precaută când vine vorba de ieșit pe afară.

  —Wow... Prin câte ai trecut.

  —Nu-ți fă probleme. Am fost în situații și mai rele.

  Mint tăcuse. Pur și simplu nu mai știa ce să zică.

  —Ți-a mâncat pisica limba, Piti?

  —Limba mea este în gură, vezi? și scoase limba. Deci nu mi-a mâncat-o nicio pisică.

  —Este o expresie.

  —Ce este "o expresie"?

  —O expresie este o structură ce conține două sau mai multe cuvinte cu sens figurat. În unele cazuri pot exprima o idee. "Ți-a mâncat pisica limba" face referire la faptul că tu ai tăcut dintr-o dată.

  —Ooo... Ești foarte deșteaptă.

  —Nu sunt deșteaptă, sunt lucruri pe care le înveți și fiindcă le folosești aproape zilnic le reții.

  —Ooo... Dar vreau să știu, unde mergem?

  —Acolo unde ți-am arătat adevărul, la muzeul timpului.