Iubire pe timp de război (Yuri)

Capitolul 8

  Trecuse o lună. Victoria și Mint se apropiau tot mai mult una de cealaltă învățând și lucruri noi.

  —Și ce vrei să facem astăzi? întrebase Victoria în timp ce stătea pe fotoliu.

  —U! Hai să mergem la lac! spuse Mint fericită.

  —Scuze, Piti, este iarnă și sunt sigură că lacul a înghețat.

  —"Iarnă"?

  —Ți-am spus și când ai văzut zăpadă, spuse Victoria iritată. Iarna este un anotimp unde toată natura doarme din cauza frigului.

  —Ooo... Da. Am uitat!

  —Hă-ha...

  —Și atunci ce facem? Mă plictisesc așa tare.

  —Ei bine, eu nu am experimentat, dar din ce am văzut în cărțile cele mai vechi, se pare că oamenii se jucau cu zăpadă creând tot felul de activități.

  —Cum ar fi? întrebase Mint în timp ce se apropia de Victoria.

  —O clipă.

  Victoria se duse până la cufăr și scoase o carte destul de ponosită.

  —Nu este grozavă, dar o să ne arate vechile activități ale oamenilor.

  Victoria deschise cartea și îi arătase ilustrațiile destinate copiilor.

  —Putem să facem ce ne arată cartea? Te rog!

  —Păi, având în vedere că în carte nu se vede că ar fi periculos, am putea încerca.

  —Iei! Iei! Iei! Iei! Iei!

  Fetele ieșiră din bârlog pregătite cu haine din blană făcute de Victoria și au început să se distreze. Era un adevărat război cu bulgări de zăpadă rezultând pierderea intenționată a Victoriei în fața lui Mint. Au făcut un om drăguț de zăpadă, dar fără să folosească specificul nas din morcov pentru că nu avea de unde și Mint chiar a desenat în zăpadă.

  —Ți-ai perfecționat talentul, spuse Victoria privind peste umărul lui Mint desenul.

  —Mulțumesc! Îți place?

  —Da, spuse Victoria cu un zâmbet mai retras. Văd că sunt muza ta.

  —Da, ești. Îmi place foarte mult să desenez pentru că ești drăguță.

  Victoria înroșire. Puse mâna peste față lăsând doar ochii să se mai vadă ascunzând roșealea.

  —Este grozav să desenezi și pe altceva în afară de noroi și nisip.

  Victoria luase mâna de pe față și o privise pe Mint ce avea zâmbetul pe care l-a avut prima dată când s-au întâlnit, doar atunci la mai văzut. Zâmbise și ea privind-o afectuos și îi spusese:

  —Așa-i.

  Se terminase și ziua aceea.

  —Brrrr! Îmi este foarte frig! spuse Mint tremurând.

  Fără să spună nimic, Victoria se apropiase de Mint și o luase în brațe pe la spate. Mint fusese ușor surprinsă, dar i-a plăcut așa că nu mai zis nimic. Victoria își cufundase fața în părul ei moale mirosindu-l. Mint înroșire mai tare și simțea cum picioarele ei se înmuiau. În momentul acela, Victoria dăduse părul la o parte punându-și capul pe umărul ei. Mint simțea foarte bine buzele ei pe spate. Mint nu știa cum să reacționeze. O parte din ea vroia să o împingă sau să o respingă în vrun fel, dar cealaltă parte vroia mai mult. În inima ei era lupta asta acerbă, dar învingătoare ieșise partea doritoare de mai mult din partea Victoriei. Mint închise ochii în timp ce corpul ei tremura. Victoria deschise ușor ochii simțind clar tremuratul lui Mint. Atunci își dăduse seama, că nu era momentul. Se îndepărta-se ușor și luase un fular pe care l-a înfășurat în jurul lui Mint. Mint se blocase. Parcă corpul ei nu mai știa cum să reacționeze. Rămase cu privirea în pământ până la culcare. O dată ce Victoria dormise Mint deschise ochii și se uita intens la Victoria gândindu-se la o singură întrebare: "Mă iubește?".