Iubire pe timp de război (Yuri)

Capitolul 7

  Trecuse o săptămână plină de antrenamente și lucruri noi pe care Mint le învața pe parcurs.

  Se aflau pe terenul de antrenament ca de obicei. Mint puse săgeata în arc. Inspirase adânc și în secunda următoare i-a dat drumul. Săgeată se înfipse adânc într-un copac.

  —Perfect, Mint! spuse Victoria.

  —Serios?

  —Da. Antrenamentele au dat roade.

  —Iei!

  —O să trebuiască să adun materiale pentru a confecționa săgeți noi.

  —Bine. Mă duc în partea aceea. Acolo este un loc mare cu nisip.

  —Ar fi mai bine să vi cu mine.

  —De ce?

  —Locul este destul de departe de unde iau materialele. Mi-e teamă să te las singură. Nu vreau să pățești nimic.

  Mint era roșie un pic.

  —Haide, spuse Victoria în timp ce îi întinse mâna, să mergem.

  Mint nu stătuse pe gânduri și îi apucase mâna. Victoria o trăgea pe Mint după ea arătându-i și explicându-i în același timp despre împrejurimi.

  —Aici este singura pădure din apropiere care a rămas intactă.

  —Dar ce s-au întâmplat cu restul?

  —Radiațile au afectat vegetația, din păcate.

  Mint se întristase.

  —Uite! o atenționare Victoria.

  Mint își îndreptase privirea.

  —Aici este. 

  Mint se uitase în jur dar tot ce vedea era un copac înalt chiar în centru.

  —De aici îmi iau materialele pentru a-mi confecționa săgeți.

  —Dintr-un copac?

  —Este cel mai bun copac. Lemnul lui este rezistent și lucios. Din fericire acesta își dezvoltă tot mai multe crengi până deteriorez toate săgețile astfel nu o dispară prea curând.

  —Wow! Este tare!

  —Da. Și mă bucur că îl am aproape.

  Victoria se urcase și culesese un braț de crengi.

  —Acum trebuie să mergem la lac.

  —Unde este? Și de ce trebuie să mergem la acel lac.

  —Este aproape și am nevoie de pietrele ce se află la fundul acestuia. Sunt foarte bune și dacă le ascuți foarte bine poate cauza răni serioase.

  —Dar ai încercat și cu alte materiale?

  —Bineînțeles! Mai ales când nu știam de acest copac și acel lac, dar nu erau la fel de bune ca săgețile astea.

  —Înțeleg.

  —Bine. Și dacă strângem totul înainte de apus ne putem relaxa la acel lac. Soarele și briza sunt încântătoare în perioada asta.

  —Serios?!

  Victoria dăduse din cap aprobator. Mint țopăise plină de bucurie.

  Porniseră spre lac. Mint fredonase tot drumul.

  —Drăguță melodie, spuse Victoria.

  Mint se înroșire un pic.

  —Am ajuns, spuse Victoria.