Iubire pe timp de război (Yuri)

Capitolul 6

  Următoarea zi. Victoria se trezise.

  —Bună, Victoria! O, stai, nu asta trebuie să spun. Bună dimineața  Victoria! Așa este mai bine.

  Victoria zâmbise.

  —Bună dimineața, Piti!

  După ce Victoria mâncase, cele două ieșiseră afară.

  —Ce o să învățăm astăzi? întrebase Mint veselă.

  —Azi o să înveți cum să mânuiește o armă.

  —De ce?

  —Păi, o să trebuiască să te aperi în caz că ești în pericol.

  —Nu o să mă aperi tu?

  —Nu dacă sunt leșinată... sau moartă.

  —Nu!

  —Stai calmă, am glumit.

  —Gluma asta a fost foarte rea! spuse Mint supărată.

  —Îmi pare rău, Piti! Dar serios, trebuie să te învăț cum să folosești măcar o armă. Se poate întâmpla orice.

  —Cum ar fi?

  Victoria stătuse o clipă într-o liniște profundă, dar imediat după aceea a zis:

  —Ar fi  bine să începem.

  —Și ce armă am să folosesc?

  —Arc și săgeți.

  —O! Trasul cu săgeți!

  —De unde ști de asta?

  —Hematitele folosesc aceste arme. Ele stau pe acoperiș și trag dacă detectează un intrus.

  —Ha! Interesant. Oricum, haide să începem.

  Victoria îi explicase fiecare pas. Mint a fost foarte emoționată deoarece Victoria stătea foarte aproape de ea, și asta o făcea să se simtă ciudat.

  —Bun, acum, trage!

  Mint a dat drumul la săgeată ajungând în iarbă la doi metri de ea.

  —Destul de bine pentru prima lecție.

  Toată ziua au muncit. Mint simțea ceva, și nu era vorba despre Victoria de data asta. Când au ajuns Mint o prinsese pe Victoria de jachetă și moleșită spusese:

  —Mă simt ciudat.

  —Adică?

  —Corpul meu începe să fie mai... greu... și ochii mei parcă nu mai vor să stea deschiși.

  —Se numește oboseală. Trebuie să dormi.

  —Serios?

  —Dap.

  —Bine. Vi, te rog cu mine.

  Victoriei îi era foame, dar foamea îi trecuse când o văzuse pe Mint care ușor-ușor, începea să adoarmă.

  —Haide.

  —Iei..., spuse Mint somnoroasă.

  Victoria a luat-o pe Mint în brațe și a cărat-o. A așezat-o ușor în pat.

  —O să dormi cu mine, așa-i Victoria?

  Victoria stătuse câteva secunde pe gânduri, iar apoi, cu un mic zâmbet răspunse:

  —Da, am să dorm cu tine.

  Victoria se așezate în pat îmbrățișând-o cu toată iubirea ei. O sărutase pe frunte și în șoaptă i-a spus:

  —Noapte bună, Piti.