Iubire pe timp de război (Yuri)

Capitolul 11

  Trecuse perioada acidă. Victoria îi ducea pe Mint și pe Perlă la lac.

  —Ești gata să vezi lacul, Perlă?

  —Sunt gata dacă vreți, My Diamond.

  —Perlă, ți-am spus, aici, pe Pământ, ești liberă să gândești ce vrei tu.

  —Am să fac asta dacă vreți, My Diamond.

  —Hă-ha...

  —Am ajuns, spuse Victoria.

  —Iei!

  Mint alergase în timp ce își schimbase hainele spre el.

  —Piti! Așteaptă!

  Victoria alergase spre Mint. Ajunse în fața ei și o oprise.

  —Piti, mai întâi trebuie să dau folia de protecție. În plus, din cauza ploi lacul este afectat, nu la fel de mult ca restul naturii după cum vezi, și arătase spre un loc unde era doar deșert, dar este. O să așteptăm două-trei săptămâni să treacă sută la sută, bine?

  —Bine, spuse Mint tristă. 

  —My Diamond, dacă doriți să mergeți în acest "lac" omul ăsta nu vă poate opri. Până la urmă sunteți un Diamant.

  —Perlă, ea m-a oprit din a merge în apă pentru a mă proteja de pericol. Nu întotdeauna pot să fac ce vreau, mai ales când mă pun în pericol.

  Perlă rămase nedumerită. Acest comportament nu era specific lui Mint.

  —Și ce facem atunci? întrebase Mint.

  —Nu știu. Spune-mi tu? o privise Victoria puțin furioasă.

  —Eu?! De ce eu? Eu am vrut să venim... Hm! O... Oooo! Da...

  —Mhm.

  —Îmi pare rău. Vroiam să vin, dar nu mi-am dat seama că nu am ce face în perioada acidului.

  —Exact, spuse Victoria. Haideți, să mergem înapoi la bârlog.

  —Poți să mă duci în spate? Nu mai am chef să merg. 

  —Cum adică n-ai chef să mergi?

  —N-am chef?

  —Piti, nu merge cu ai sau n-ai chef, clar?

  —Te rog! spuse Mint cu o față de cățeluș.

  Victoria fusese luată pe surprindere. Încercase să-i reziste, dar nu reușise.

  —Bine.

  —Iei!

  —Dar este ultima dată când te duc pentru că "n-ai chef".

  —Bine.

  Mint întinse mâinile în aer. Victoria se puse în genunchi, iar Mint se puse în spatele ei.

  Așa au mers până la ușa barlogului. De acolo o lăsase jos pentru a deschide ușa și de a intra.

  —Și ce facem acum? întrebase Mint plictisită.

  —Ți-aș putea citi.  

  —Nu, n-am chef.

  —Cum vrei.

  —Tu ce făceai când n-avea-i chef să citești?

  —Mă holbam la pereți până când mă lua somnul.

  —Atât?!

  —Da. Suntem pe Pământ în timp de Apocalipsă, la ce te aștepta-i? Curcubee și zâmbete?