Iubire pe timp de război (Yuri)

Capitolul 23

  Cinci luni de când era Ametist pe Pământ, atât a trecut.

  —Uuu-huu! strigase Ametist sărind pe capul Victoriei.

  —Argh! Ametist!

  Din neatenție, Victoria dăduse peste un ciocan ce i-a căzut pe picior.

  —Aaaa! La naiba! Dracu' să-l i-a de ciocanul mă-si!

  —Victoria! spuse Perlă.

  —O mai taci! Voi nu știți ce înseamnă durerea!

  —Dar asta nu înseamnă să folosești un vocabular destinat publicului matur.

  —Zi și tu pe scurt, adică "nu mai înjura".

  —Argh!

  —Hei! strigase Mint. De ce vă certați?

  —Scuze, Piti! Este perioada conflictelor. Când un anumit grup de oameni, de exemplu noi, stau prea mult timp împreună se naște conflictul.

  —Și nu se poate opri acest conflict?

  —Nu prea... cred... Este vorba de o perioadă dificilă, Piti.

  —Ei bine, mie nu îmi place!

  —Hă-ha... Bine. Stingerea.

  Ametist și Perlă s-au dus în cameră, iar Mint dormea în brațele Victoriei pe o canapea de mâna a doua găsit în zona unei clădiri mai vechi.

  —Noapte bună, Victoria!

  —Noapte bună, Piti.

  —Victoria?

  —Da?

  —Îmi promiți că nu ai să te mai cerți cu Perlă?

  Victoria trase aer adânc în piept.

  —Sigur. Pentru tine n-am să mă mai cert.

  —Mulțumesc mult. Te iubesc!

  —Și eu, raza mea.

  Mint își închise ochii ușor. Dintr-o dată, se afla într-o încăpere vișinie cu pete roz-roșiatice. Mint se uita nedumerită în jur până ce a auzit o voce:

  —Bună!

  Mint întoarse privirea și văzuse o persoană ce n-a mai văzut-o niciodată.

  —Mă bucur să te cunosc, surioară.

  Mint făcuse ochii cât cepele. Persoana cu pielea crem spre roz, părul cu doar câțiva centimetri deasupra de genunchi de culoare roșu-rozaliu. Rochia ei avea mâneci bufante deasupra de cot cu câțiva centimetri și care lăsau umerii descoperiți, avea decolteu în formă de inimă ce se termina cu niște petale subțiri ce îi lăsau picioarele descoperite pe jumătate, cealaltă jumătate de la genunchi purtând niște cizme roșii fără toc. Pălăria ei era atât de mare că aproape întrecerea umbrela ce o ținea deasupra ei.

  —Cine ești? Și de ce îmi spui "surioară"?!

  —Sunt Cherry Diamond și îți spun "surioară" pentru asta ești. Ești sora mea mai mică.

  —Imposibil! Eu nu am nicio o soră și nici n-am auzit de numele Cherry Diamond!

  —Se pare că am mușamalizat foarte bine cazul. Să-ți arăt ceva, draga mea.

  În momentul acela, închise umbrela și de la capătul ei ieșise o floare japoneză  ce a cuprins o porțiune mare a camerei. În locul floarei apăruse o lumină albă strălucitoare.

  —Ce vrei...?

  —Să-ți arăt adevărul.

  —A... devărul...?

  —Da. După cum vezi, acum 1500 de ani, trăiam liniștită. Mă jucam ca de obicei cu draga mea Perlă. Dar într-o zi, Brown și Orange au venit în camera mea cu Perla lui Black, Perla mamei noastre. "Cherry, spuse Brown, am venit să-ți spunem ceva?". "Da ?". "Noi credem că ești prea copilăroasă, spuse Brown ușor.". "Și nu-i corect că ai înlocuit-o pe Teal! interveni Orange nervoasă.".

  —Cum adică "ai înlocuit-o"?

  —După moartea lui Teal era nevoie de un Diamnat nou și am apărut eu.

  —Și nu te plăcea... nimeni?

  —Ele două! Dar mama și Green, mă iubeau din tot sufletul. Green mi-a oferit prima colonie chiar pe Pământ, dar totul s-a sfârșit în ziua în care Brown și Orange au intrat în camera mea și cu ajutorul Perlei mamei, m-au spulberat. 

  —Hă!

  Mint era șocată. O imagine ce nu-și dorea să o vadă niciodată.

  —Dar... cum poți dacă...

  —Suntem practic una și cealaltă. Puterile mamei ne-au dat viață.

  —Dar de ce n-am știut niciodată despre tine?

  —Pentru că nu au vrut să se afle. Posibil să te fi deprimat o asemenea veste încât să ajungi ca și Green.

  —Vorbești de ochi?

  —Da.

  —Stai! Tu cum ști toate astea?

  —Văd prin ochii tăi, draga mea.

  —Serios?

  —Da. Cum alt cumva să știu că iubești un om.

  —Um...

  —Nu te îngrijora. Atât timp cât ești fericită nu am de ce să opresc asta.

  —O...

  —De fapt, am vrut să te rog ceva, surioară.

  —Ce?

  —Salvează-mi Perla. Este pe Pământ. Este singură, și sigur speriată. Te rog, salveaz-o!

  Cu aceste cuvinte, Cherry dispăru-se într-o lumină albă. Mint sărise ca arsă și rostise cu voce tare:

  —TREBUIE SĂ O SALVĂM PE PERLA LUI CHERRY!