Iubire pe timp de război (Yuri)

Capitolul 10

  Trecuseră cinci luni de la prima întâlnire.

  Victoria se afla în bârlog pregătind rucsacul de o nouă ieșire. Când Mint observase geanta Victoriei își dăduse seama că avea de gând să meargă la lac.

  —Vreau să vin și eu!

  —Nu poți Piti, spuse Victoria oprind-o din alergat.

  —De ce? spuse Mint dezamăgită.

  —Este perioada în care vor veni ploi acide. Din fericire, bârlogul este construit din cele mai bune și cele mai rezistente metale din lume, prin urmare acizii nu-l afectează. Am un costum ce mă va proteja în cazul în care mă va prinde ploaia asta, dar pentru tine n-am. Plus că am să vânez deoarece va dura aproximativ două luni până când acizii ajung la nucleu unde este distrus acidul.

  —Of...!

  —Promit că după ce se termină perioada acizilor te duc ori de câte ori vrei, bine?

  —Bine..., spuse Mint mofturoasă.

  Victoria se dusese spre Mint și o sărutase ușor pe frunte.

  —O să mă întorc repede.

  —Bine...

  —Poți să zâmbești? Pentru mine?

  —Nu.

  —De ce?

  —Pentru că mai supărat! Vroiam să vin la lac!

  —Ce zici dacă ți-aș aduce ceva frumos?

  —Cum ar fi?

  —O să caut o floare. Chiar dacă o să dureze ceva pentru că florile sunt la fel de rare ca relațiile mele cu orice ființă din acest Univers! tot am să-ți caut o floare superbă ca și tine.

  —Bine... O să te iert parțial dacă îmi aduci acea floare de care spui.

  —Bun. Acum... poți să-mi arăți un zâmbet?

  Mint zâmbise firav. Victoria zâmbise și ea și o luase în brațe. La plecare își făcuse cu mâna unei celeilalte.

  Victoria pornise spre lac. Când a ajuns a început să acopere toată suprafața lacului cu un strat protector din care era confecționat și costumul. Același lucru l-a făcut și cu acel copac punând în jurul lui un cort protector cu câteva găuri ca lumina să poată pătrunde.

  În drumul spre casă vânase un lup, un râs și un iepure. Pornise și spre floarea promisă. Din fericire, pe un petec de iarbă, găsise o lalea roșie cu picățele roz și portocalii.

  —Perfect! spuse Victoria.

  Luase o pungă și înfășurate floarea cu tot cu rădăcină și pământ în acea pungă.

  Prada o legase cu o funie și o cărase peste umăr, iar floarea o ducea într-o mână. La un moment dat auzise tufișurile foșnind. Vroia să verifice, dar își dăduse seama că avea prea multe pe cap plus că trebuia să ajungă la bârlog cât mai repede.

  Într-un pas mai alert ajunsese deasupra ușii deschizând-o și lăsând-o așa până avea să aibă mâinile libere. Lăsase încărcătura și se dusese să închidă ușa. Când a coborât a doua oară tresărise deoarece Mint se afla fix lângă floarea pe care o adusese.

  —Îți place? spuse Victoria în timp ce se apropia de ea.

  —Asta este floarea de care spunea-i?

  —Da. Nu-ți place?

  —Ba da. Este adorabilă!

  —Mă bucur. A durat până ți-am găsit o floare cu culorile tale preferate.