Și cum mai e la tine în suflet,
Ce fel de căi ai străbătut,
Oare mai ai același zâmbet
Ce îmi plăcea atât de mult?
Iar ochii tăi negri și blânzi,
Mai strălucesc ca altădată
Ori pe vecie au fost închiși
Și n-am să-i mai revăd vreodată.
Mi-e dor să gust buzele tale,
Să ne iubim târziu în noapte,
De acele clipe mai știi oare?
Sau le-ai înlocuit pe toate.
Și cum mai e la tine în suflet,
Câte fantasme te-au pătruns,
Iar în al dragostei buchet
Câte s-au prins, câte s-au dus.
Așa cum mă privesti acum,
Din visul dulce al dimineții,
Mă faci întregii lumi să spun,
Trista poveste a tinereții.
Și cum lăsăm timpul să zboare
Și îngropăm tot ce am trăit...
Și sufletului i se pare
Că în altă viață te-a iubit.
