Fata de la metrou

Cântec nou

       Kevin îl privea și-l analiza cu mare atenție. Iar Ray ura să se simtă privit. Dar cu toate astea îl ignoră. Avusese o discuție destul de aprinsă cu el cu doar o seară înainte. Discuție pe care el o considera inutilă și deplasată. Nu înțelegea ce-l apucase atât de brusc pe Kevin. Până acum îl încuraja să meargă la fata aceea și să-i spună totul, dar acum părea revoltat, atrăgându-i atenția în repetate rânduri că devenea din ce în ce mai dependent de ea, de locul în care mergea să o privească.

      Dar Raymond nu contesta lucrurile astea. Știa și el că devenise dependent de ea, că se hrănea cu fiecare moment în care citea vreun bilețel de la ea sau în care reușea să-i surprindă vreun zâmbet. Cum să nu fie dependent?

      Și Ray mai era convins de un lucru. Momentele petrecute atât de aproape de ea erau momente scurte. Tocmai de aceea le aprecia și mai mult. Iubea momentele astea scurte, dar de o intensitate ieșită din comun. Și ceea ce îi plăcea la fata asta cu păr portocaliu era că își mărturisise iubirea față de el fără să știe măcar cum arată și cine e. Fără să-i cunoască măcar chipul. De asta o iubea la nebunie.

      Era curios și emoționat. Îi scrisese în ultimul bilețel câteva lucruri pe care nu credea că ar fi vreodată în stare să le scrie. Fusese și mai romantic decât de obicei, iar acum simțea furnicături în palme, întrebându-se care fuseseră oare reacțiile fetei când citise biletul.

      - Unde mergi? îl întrebă Kevin, obsevându-și prietenul pe punctul de a pleca.

       - La cursul de chitară, îi răspunse el sec și scurt.

        - Ah, e ok.

        - Ar fi fost ok și dacă aș fi plecat în altă parte. Cred că e strict problema mea unde merg și ce fac, rosti Raymond, salutându-l pe Kevin printr-o clătinare a capului.

     

      - Bună ziua, domnule Gates! rosti băiatul atunci când își făcu apariția în încăpere.
     
       Profesorul își aruncă țigara doar pe jumătate fumată pe fereastră, întorcându-se spre Ray.

       - Imediat trebuie să sosească și colegii tăi. Cum te descurci? Ai terminat ce ți-am dat de făcut?

      - Da, răspunse el cu ochii strălucind.

       Scoase din ghiozdan o bucată de hârtie. Se așeză pe scaun, își trecu privirea peste cuvintele scrise acolo și-i dădu apoi domnului Gates să citească.

        - "Fata de la metrou"? zâmbi profesorul. Interesant.

       Ray simți din nou furnicăturile în palme și era nerăbdător să afle părerea domnului Gates despre ce scrisese.
  
      - Îmi place, rosti acesta. Te-a inspirat ceva anume? întrebă el, fiind însă conștient de răspuns.

       - Da, se poate spune așa.

       - O să vreau să te aud cântându-l.

       - Fiți sigur că-l veți auzi. Am de gând să-l cânt de multe ori de acum înainte, inclusiv pentru fata aceea.

       Domnul Gates zâmbi și își luă și el chitara.

      - Atunci va trebui să vedem ce iese. Iar eu o să te-ajut.