Fata se afla de data aceasta singură, fără vreun Jay pe lângă ea. Ray se hotărâse. Ştia ce vrea să facă. Jocul urma să devină destul de interesant. Voia să-i afle povestea. Voia să ştie de ce venea mereu la staţia de metrou, voia să ştie ce se afla în spatele numelui ei atât de misterios. Voia să o cunoască în adevăratul sens al cuvântului şi să o asculte, să fie lângă ea aşa cum Jay nu fusese niciodată.
Cu puţin timp în urmă îi cumpărase un buchet imens de trandafiri galbeni. Habar nu avea dacă-i plăceau. Trebuia să afle atât de multe lucruri despre ea: ce fel de flori îi plăceau, ce animale preferate avea, la ce visa, ce fel de muzică asculta, ce fel de poveşti îi plăceau, o mulţime de lucruri.
Buchetul se afla în mâinile lui Kevin, astfel că dacă fata avea să-l vadă, nu se dădea el de gol. Înghiţi în sec şi reciti biletul ataşat de buchet:
"m-am gândit să-ţi trimit florile astea, chiar dacă nu am habar dacă îţi plac trandafirii. Sau culoarea galbenă. Sau trandafirii galbeni, în fine. Eu îi ador. Draga mea...prietenă, m-am gândit totodată că ar fi frumos să-ţi aflu povestea. Vreau să ştiu totul despre tine, vreau să ajung la inima ta. Şi da, am luat iniţiativa asta pentru că am toate şansele să te pierd acum că Jay e aici. Cu sinceritate, Ray."
- Bun, acum ştii ce ai de făcut, auzi glasul prietenului său.
Ray aprobă, învârtindu-şi capul şi aruncând priviri de jur-împrejur. Zări la un moment dat un băiat de vreo zece ani, iar imediat îl strigă:
- Hei, puştiule!
- Da? răspunse el, apropiindu-se.
- Vrei să faci rost de vreo $5?
- Da, normal.
- Ia florile astea şi du-le fetei de acolo, cu păr roşcat. Spune-i că sunt de la Ray, dar nu-i arăta cine sunt. Apoi vii şi îţi dau banii.
Băiatul zâmbi şi luă buchetul, îndreptându-se spre locul cu pricina. Lucrurile decurseră în mod normal, fata rămânând destul de surprinsă. Îl ciufuli pe puşti, apoi citi bileţelul. Ray observă cum zâmbetul ei se lărgea tot mai mult, cu fiecare rând citit.
- Poftim banii, mersi mult, rosti Ray şi îi feri recompensa.
- Iei! se bucură el, plecând de acolo în grabă.
Acum că trecuse partea mai dificilă, rămânea pentru Ray doar să o privească. Se lăsă pe glezne, în spatele zidului şi o analiză cu atenţie. Fata rupse rapid o bucată de hârtie dintr-un caiet şi începu să scrie. Nu scrisese nici mult, dar nici puţin. Îndeajuns. Dar o făcuse având încă un zâmbet tâmp pe faţă, ceea ce îi dădea o satisfacţie uriaşă băiatului.
Când fata plecă, după aproximativ o oră, Ray luă biletul lăsat lângă automat şi se apucă să-l citească, deşi era cam întuneric:
"bună, Ray. În primul rând, mulţumesc mult de tot pentru florile astea. Sunt frumoase şi chiar îmi plac. Ei bine, nu-s florile mele preferate, dar tu nu aveai de unde să ştii. Îmi plac mult orhideele şi crinii. De orice culoare. Spui aşadar că vrei să-mi cunoşti povestea. Aşteptam de mult timp să-mi zici asta, dar uite că a venit şi timpul. Şi eu vreau să o aflu pe a ta, aşa că sunt de acord să colaborăm. Nu-ţi voi spune numele meu înainte de a mă cunoaşte cu adevărat. Voi ignora partea cu Jay fiindcă mă amuză teribil. Ei bine, dragul meu Ray, ce vrei să ştii despre mine? O putem lua cu începutul. Spune-mi ce vrei să afli şi-ţi voi zice la rândul meu ce vreau să ştiu despre tine. Şi batem palma."
Ray aproape că sări în sus de bucurie. Se întoarse pe călcâie şi începu să se gândească la ce ar putea să o întrebe.
CITEȘTI
Fata de la metrou
Roman d'amour”cum te cheamă?” - citi ea de pe bilețelul de la el. ”numele meu e mai puţin important, atât timp cât tu nici nu te arăţi” - îi scrise ea înapoi și puse bilețelul lângă automat.