Fata de la metrou

Model pentru Ray

     Ray încă nu-și putea scoate din minte cuvintele fetei din dimineața trecută. Îi spusese că se gândea deseori la el atunci când avea nevoie de o îmbrăţişare. Iar privirea ei...nu-şi putea scoate din minte acea privire. Cu ochii migdalaţi şi zâmbetul dulce, îi povestise o mulţime de lucruri despre biletele pe care le primea, despre legătura dintre ei, ca şi cum Ray nu ar fi ştiut. Dar ştia totul şi, cu toate acestea, iubea să o asculte vorbind. Ar fi vrut atât de mult să o sărute, mai ales când buzele ei subţiri, roşiatice îl ademeneau de fiecare dată când ea vorbea.

     Mai târziu în aceeaşi zi, Ray îi răspunse şi la bilet. Abia aştepta să-l scrie, să-şi verse toate sentimentele într-un paragraf:

     "draga mea, roşcată...nu ştiu cum altfel aş putea să-ţi spun. De ce te-aş judeca? De ce te-aş judeca pentru că ai inima sfâşiată, pentru că eşti tristă de doi ani încoace? De ce te-aş judeca pentru că încerci mereu să fii optimistă şi energică? Eu...te apreciez şi mai mult acum, te apreciez pentru că eşti o luptătoare atât de bună, şi-mi eşti un exemplu, draga mea, fiindcă eu nu aş avea atât de multă tărie să lupt. Nu ştiu cum e să pierzi pe cineva drag, dar îmi pot imagina cât de greu ar fi să te pierd pe tine. Vrei să afli totul de la mine? Ei bine, crede-mă, nu ar trebui niciodată să-ţi faci griji că te voi judeca în vreun fel. Te consider încă aceeaşi persoană care radiază de fericire, aceeaşi fată frumoasă, aceeaşi fată sensibilă care m-a atras cu vocea ei.

     Mi-aş dori să ştiu tot ce s-a întâmplat, dacă nu sunt prea indiscret. Mi-aş dori să aflu care e motivul concret pentru care vii aici, vreau să te cunosc, şi promit, frumoaso, că într-o zi voi veni la tine aşa cum ştiu că îţi doreşti. Vreau doar să te cunosc întâi în felul acesta. Şi sincer, îmi place treaba asta cu biletele şi curiozităţile noastre. Aşa că, drăguţă, zâmbeşte şi cântă în continuare. -Ray"

     Băiatul se afla acum acasă, alături de Kevin şi Matt. Îşi propuseseră să petreacă seara vizionând filme, aşa că se aflau pe canapeaua din sufrageria lui Ray, alături de o grămadă de popcorn şi alte minunăţii.

     Dar lui Ray îi era greu să se concentreze. Încă se gândea la ea.

îmi cer scuze că l-am făcut mai scurt, dar altfel nu aş fi putut posta azi, sunt presată de timp. sper oricum că v-a plăcut.