Capitolul 8 - Adevar ? Minciuna ?

787 34 6
                                    

Christian , era superb ochii sai straluceau , eram amandoi in fata liftului din apartamentul meu , avea un zambet superb , el era superb iar eu eram topita . Stateam ca o statuie in fata lui , o statuie zambareata caruia ii sclipea ochii .

-Deci , opri linistea cu vocea lui minunata  . Cred ca ar trebui sa iti urez noapte buna , spune timid in timp ce isi baga mainile in buzunar .

-Da... cam asa ceva , spun inca absorbita de el .

Dar el nu mai spune nimic , lasa sa cada din nou tacerea , inca ma privea iar eu la fel , imi veneau tot felul de ganduri in cap , cum sa incep o viata noua , sa scap odata de toate problemele si ca el era asa superb iar vocea lui de milioane era superba , totul era superb , tot repet cuvantul asta dar asa mi se pare , as da orice sa ii mai aud vocea din nou . 

-Mda... , spune el in timp ce isi drege vocea  clar Dumnezeu mi-a auzit gandurile . Eu am sa pleeec si ... a ..ne vedem maine , continua sa spuna si se aproprie usor de mince aplecandu-si capul .

Iar intr-o fractiune de secunda simt buzele sale fierbinti pe obrazul meu , acel moment era ... era epic , retrag tot ce am spus inainte , asta era superb . Da chiar asta , mi-as fi dorit sa tina pana la nesfarsit , dar simt cum buzele sale se dezlipesc de pe obrazul meu parcurs de atatea lacrimi . Se uita in ochii mei si imi zambeste scurt , eram pierduta cu totul . 

Nu mai spune nimic , nici eu nu mai spun iar el pleaca , raman si ma uit la usile liftului cum se inchid , scot un ,, Wow " si imi trec degetele subtiri peste obraz ... 

Nu stiu de ce eram asa pierduta precum o adolescenta ... dar era ceva ce nu am mai simtit de mult , acea atractie , acea pasiune neexistenta ... pe care ai de gand sa o cunosti , si cand o cunosti nu mai sti de nimeni , decat de cel cu care imparti tot . Toate astea ma face sa imi aduc aminte de John ... , tot nu il puteam uita , l-am iubit prea mult , mult prea mult . 

***

(flashback ) 

Vara , superba , soarele stralucea , totul stralucea , dar dintr-o data imi aud numele strigat din spate :

-Kat ! o voce cunoscuta , era John , inima mea batea asa de tare numai cand ii auzeam vocea .

Ma intorc nerabdatoare si era el , inalt , ochii sai albastrii in care te puteai pierde iar dintr-o data palmele sale mari imi cuprind fata . 

-John ! Te-ai intors ! tip bucuroasa si procedez la fel , ii cuprind fata sa perfecta , il aproprii mai mult de mine si il sarut cu pasiune .

Atata timp ne-a despartit cat timp a fost plecat in Turcia pentru a munci . Buzele sale mai dulci se jucau cu ale mele , ma strangea asa de tare si eu la fel , nu vroiam sa ii mai dau drumul . Dar pana la urma momentul asta nu putea dura la nesfarsit cand : 

-Hey Hey !!! Nu in public oameni buni ! era Rick , zambaret cu parul sau saltaret . Pe bune John , inca avem treaba , il trage din bratele mele si il bate pe umar .

-Ce cauti tu aici ? intreaba amuzat John . 

-Trebuie sa plecam pana la sef , se pare ca are nevoie de noi . 

-Dar omule deabea am ajuns , stii ceva ? Dute tu ! spune in timp ce ma priveste in ochi zambaret . 

-John nu cred ca acuma trebuie sa iti pierzi timpul pe giugiuleli ! spune Rick autoritar .

CriminalaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum