Winter // Nightfall (Partea I)

Capitolul doi

      - Mulțumesc mamă. Ne vedem mai târziu.

      - Voi fi aici când vei ieși de la scoală.

      Am salutat-o și ies din mașină, făcând slalom printre mașinile din parcare. Deși era liceu cu elevi, și majoritatea minori, parcarea e plină de mașini, unele erau luxoase, altele mai puțin scumpe. Și zeci de tipuri.
Pot să spun că sunt geloasă, fiindcă pentru mine să am propria mașină este momentan un vis nerealizabil și asta mă dezamăgește până în rădăcinile sufletului. Dacă tata ar fi fost aici cu siguranță mi-ar fi cumpărat o mașină... dar... de fapt nu, așa a fost dat să fie și nu are sens să mă mai frământ cu acest lucru, deoarece nu voi schimba absolut nimic, nu pot schimba cursul vieții...

      - Hey Wayne!

      - Bună Tyler.

      - Deci nu ai abandonat școala.

      - Din nefericire pentru tine, nu.

      El se apropie de mine și mă cuprinse în brațe. Tyler Reed era fratele lui Simon, adică celălalt fiu al primarului. De altfel, ne înțelegem cât de cât bine, fiindcă în anii anteriori mereu mă aflam în casa lor la Simon.
Și că venise vorba, îi sunt nespus de recunoscătoarea lui Simon că este primul băiat care nu s-a îndrăgostit de mine, am fost doar prieteni din totdeauna, mai bine zis clasa a șaptea. Și la fel cu Arizona.

      Mi-am continuat drumul spre intrarea în incinta liceului și mi-am căutat cu privirea prietenii și cunoscuții.
Cum am zărit-o pe Arizona, m-au cuprins niște crampe în stomac și nu înțelegeam de ce. Eram speriată că ea nu mai dorește să fim prietene, din cauza a ceea ce am ales să fac. Dar ca o ființă ultra-mega-curajoasă ce sunt, mi-am luat inima în dinți și m-am apropiat de ea. Nu mai las nici o secundă să ne despartă. Nu mai doresc să o ignor, crezând că astfel este cel mai bine pentru mine.
Arizona vorbea cu Simon și încă mă miră splendoarea pe care o poate deține. Părul blond este aranjat într-un mod perfect, machiajul natural și rochia albă îi scoate în evidență picioarele lungi și bronzate.
Arizona este o femeie frumoasă, și toți o știu. Am spus asta de o mie de ori. Doar că este cam aeriană, și cred asta din cauza faptului că încă din naștere a fost ținută în palme, cu toate voile îndeplinite. Tatăl el lucra în primărie și mama sa e cea mai cunoscută avocată din White Chapel. Dar când Arizona avea paisprezece ani, părinții ei au decis să divorțeze, iar mai târziu s-a aflat că tatăl ei avea o idilă cu secretara lui. Dar acest fapt nu a făcut-o pe Arizona să se schimbe absolut deloc.

      Când ajunsesem în dreptul ei, își îndreptă privirea spre mine și rămăsese la fel de șocată precum Simon ieri.
Inima mea a început să bată într-un ritm accelerat și așteptam ca ea să facă vreo mișcare.
Dar rămăsese împietrită pentru un timp îndelungat.
Însă îi auzeam chicotele lui Simon.

      - Olivia....

      Deodată izbucnise și mă cuprinse într-o îmbrățișare de urs și mă țintuise la pieptul ei pentru mult timp.
Și eu mă bucuram de prezența sa, simțind acel miros tipic al ei, parfumul special al Arizonei.

       Când se îndepărtase de mine, am putut zări lacrimi formate în colțurile ochilor.

      - Nu, te rog! Nu face asta fiindcă am să încep și eu.

      I-am șters lacrimile și deodată Simon ne trase pe amândouă în brațele sale și în acest moment parcă primisem o palmă, trezindu-mă la realitate. Ei aveau dreptate, trebuia să le transmit cel puțin un mesaj pe lună, sau chiar să vin în oraș să ne întâlnim. Ei țin cu adevărat la mine, și eu egoistă fiind, nu m-am pus și în situația lor.