Winter // Nightfall (Partea I)

Capitolul treizeci și nouă

      Mi-am așezat capul pe masa de lemn, extenuată, și am luat o gură de aer pentru a-mi limpezi gândurile aglomerate și gălăgioase.
Doar Winter se afla în mintea mea, simțeam cum dorul său e prezent în întreg corpul și asta mă omoară, pentru că nu pot să îmi fac treaba, adică să îl salvez. Trebuie să mă concentrez, nu pot să dorm acum, fiecare moment este prețios în această misiune.  

      - Trezește-te Wayne! Asta dacă vrei să îți salvez iubitul. spuse Nicholas și l-am înjurat în gând

      Nu aveam idee cum a aflat numele meu de familie, dar acest lucru era ultima mea grijă.

      Atât de multe cărți nu am citit în întreaga mea viață. Cred că am citit peste 300 de vrăji inventate de drăguța Sena, scrise chiar de ea, cu cerneală și pană, cu idei ieșite din comun, blesteme, dezlegări. Tot tacâmul.
Cum nu am habar să traduc această limbă a vrăjitorilor, Nicholas mi-a notat pe o foaie unele cuvinte cheie care ar putea indica cronologia discipolelor lui Sena, sau printr-o minune, direct vraja prin care îl putem trezi pe Winter.

      Am sunat-o pe Adeline de două ori de-a lungul nopții precedente pentru a afla ceva nou despre Winter. Dar același lucru, iubitul meu doar doarme.

      M-am ridicat de pe scaun și am început să mă plimb prin cameră pentru a-mi reveni la viață din această stare de moleșeală, pentru a reuși să mă trezesc.

      - Am o întrebare pentru tine. spuse Nicholas și își ridică capul din cărți

      El era la fel de extenuat ca și mine. Mă bucur că mă ajută, îi voi fi recunoscătoare.
Deși nu am idee când am devenit o criminală.
Dar Ace este deja mort, deci se pune dacă îl sacrific?

      - Spune odată! mă răstesc nerăbdătoare

      - Winter te-a fermecat?

      M-am încruntat!

      - Bineînțeles că nu! Totul a decurs normal între noi, am aflat mai târziu că el este vampir. Chiar m-a convins că este uman.

      - Da, sigur. murmură el

      - De ce întrebi?!

      - Doar eram...curios.

      Asta ridică unele semne de întrebare. Sunt convinsă că Winter nu m-a vrăjit.
Nu mi-a trecut niciodată prin cap această idee neghioabă.

      - Nu ar fi potrivit să purtăm discuția asta, pentru că nu ne cunoaștem. Dar eu unul cred cu vârf și îndesat că te-a vrăjit. Adică ai aflat că este un criminal, și nu renunți la el. Probabil că o altă fată ar fi fugit.

      Simțeam că scot fum pe urechi din cauza nervilor.

      - Ba nu! Îl iubesc pe Winter, este un vampir dar m-am îndrăgostit de el. Folosește pungi cu sânge și nu ucide oameni. Da! A făcut-o în trecut, dar prezentul contează.

      - Este un vampir draga mea. Din experiența de optzeci de ani de viață, te sfătuiesc să nu crezi orice cuvânt care iese din gura lui.

      - Și ar trebui să cred un vrăjitor viclean?

      - Asta este strict problema ta!

      - Știi, haide să nu mai vorbim discuții de acest gen în aventura noastră. Relația noastră este strict profesională.

      - De acord Wayne.

      M-am pus înapoi pe citit din cărțile vechi de secole bune. Simțeam că mă intoxic cu mirosul lor oribil. Am mai amintit că urăsc mucegaiul?