- Ciudat mod de ați petrece duminică seara și o coincidență mult prea mare să ne întâlnim aici. tresar de spaimă când îi aud vocea lui Winter venind din spatele meu și mă întorc brusc cu fața spre el, analizându-l din cap până în picioare
Era extrem de ciudat să îl văd după ce am aflat că o persoană care arată exact ca el și îi poartă numele a existat și în anii 1970, frecventa acest liceu și făcea parte din echipa de fotbal a liceului, alături de bunicul meu Ashton.
Îmi era teamă că îmi putea citi în ochi confuzia și se putea întreba ce se întâmplă cu mine.
Știu să țin un secret, dar cu sentimentele e mai greu de ascuns. Sunt ușor de citit.
Și pe de altă parte, nu pot descrie cât se simpatic îmi pare Winter. Eu și Alex suntem cam singurele persoane cu care el interacționează mai des, sau cel puțin asta am observat.
Să nu mai spun că în acest moment ne aflăm pe acoperișul vechiului cinema părăsit al orașului, ne știind că ne putem întâlni aici.
- Bine, ciudat. Ce faci tu aici? îl întreb și el se așază lângă mine, pe bordura acoperișului.
Își așezase picioarele pe litera m din pancarta cu "cinema" așezată pe peretele cinemaului, dar vârfurile literei treceau de bordura acoperișului.
- Recunosc, eram în parc, te-am văzut și eram tare curios să aflu ce faci aici. spuse el și eu chicotesc, lăsându-mi privirea în jos
- Cinema-ul a fost deținut de unchiul meu Edward.
- De ce a fost scos din funcțiune?
- El a decedat, iar familia nu a dorit să preia afacerea.
- Trist. Dă un aer antic orașului. Adică anii 80, pe acolo.
- Așa e. Ăsta a fost și scopul unchiului meu.
Liniștea se lăsase și puteam spune cu mâna pe inimă că mă simțeam iritată de prezența lui.
- Nu ești în casă când e întuneric afară, din nou.
- Dar sunt bine.
- Până se poate întâmpla ceva grav.
- Dar tu de ce ești pe afară? Crezi că îi poți ține piept acelui animal?
- Poate. Nu știu până când nu voi da nas în nas cu el.
El se purta de parcă pericolul din White Chapel era neexistent. Dar era prezent, puteai simți în aer frica locuitorilor ce erau pitiți în casele lor, baricadați, sperând că vor prinde cu bine ziua de mâine. Deși până acum, animalul cu pătrunse în nici o casă.
Și când Winter e aici, simt că totul se duce de râpă. Adică acel animal ce hoinărește pe străzi nu există și nu știu de ce am mereu sentimentul ăsta. Parcă totul ar fi... bine cu el.
- Ai fost la balul de ieri?
- Nu, abia astăzi m-am întors în oraș. Am fost plecată.
- Eu am fost. Spre uimirea mea.
- Cum a fost?
- Distractiv, pentru ei. Numele tău se afla pe lista celor care l-au organizat.
- Da. Fac parte din consiliu.
- Și, pariez că prietena ta te-a obligat.
- Bingo. Cum ți-ai dat seama?
CITEȘTI
Winter // Nightfall (Partea I)
Vampiro"Asemeni patimi oarbe n-au norocul Să țină mult: ca pulberea și focul Se mistuie-n întâia sărutare si are-ades' o jalnică urmare!" Romeo și Julieta, Actul II, Scena VI Misterios, acerb, integru și reținut, apar...
