Winter // Nightfall (Partea I)

Capitolul treizeci și doi

      - La mulți ani! aud zeci de glasuri ce urlă din toți rărunchii și care îmi întrerup mult iubitul meu somn

      Mi-am luat perna și mi-am pus-o pe față, fără ca măcar să deschid ochii pentru a vedea persoanele ce s-au adunat aici, într-o dimineață însorită de decembrie, pentru a-mi ura la mulți ani. Această zi minunată de patru decembrie.
Nu pot crede că am optsprezece ani.
În plus, mă ascund pentru că arăt ca o sperietoare de ciori, sunt sigură. Arăt oribil în fiecare dimineață după o luptă cu somnul. Și după ultimele săptămâni de agonie și chin, am avut un somn lin, dar tocmai a fost întrerupt.

      - Nicidecum nu vei lenevi astăzi în pat! Este ora paisprezece Olivia. recunosc glasul lui Simon și simt literalmente cum pătura mea călduroasă dispare de pe mine, la fel și perna care îmi ascundea fața

      În final, mi-am deschis ochii și cu ajutorul lui Simon, m-am ridicat din pat, privind mulțimea din fața mea. Erau toți colegii mei de clasă, mama, și alți cunoscuți din liceu, deși cu unii nu aveam foarte multe tangențe, ei se aflau aici. În weekend, pentru ziua mea de naștere.

      Dar, dintre toate aceste chipuri ce mă priveau, lipseau unele dintre cele mai importante, adică iubitul meu și prietena mea cea mai bună.

      - Haideți jos copii, lăsăm sărbătorita să se pregătească pentru ceea ce va urma.

      Toți țipau fericiți, urlând constant "la mulți ani" și ieșeau rând pe rând din dormitor.
Mama a rămas aici și am îmbrățișat-o.

      - Puiul meu împlinește optsprezece ani, oficial nu mai este puiul mamei. Ești o femeie, mai puțin independentă dar în curând vei fi.

      - Mereu voi fi copilul tău, nu te voi abandona niciodată mama.

      - Am un cadou pentru tine. spuse și îmi întinse o cutie exagerat de mare, legată cu o fontă roșie

      Am deschis-o nerăbdătoare și în interiorul acesteia am dat de o rochie superbă, dar care părea destul de indecentă. Am privit-o pe mama și am început să râd, ea făcând la fel ca mine.

      Mi-aș fi dorit ca tata să fie aici...

      - Ești superbă draga mea. Acum fugi și pregătește-te, ai o petrecere la care trebuie să fii prezentă.

      Nu mă așteptam ca mama să îmi organizeze o petrecere, și în special în aceste vremuri disperate când vampirii atacă muritorii. Dar știu sigur că Simon a contemplat alături de mama la această petrecere.
Oricum nu va fi ceva exagerat, din moment ce mama este șeriful orașului. Nu știu dacă există alcool în această casă.

      Mi-am făcut rutina cât de repede am putut și mi-am îndreptat părul roșcat la foc automat. Mereu m-a fascinat nuanța părului meu, dar este naturală, mama spunea că îl moștenesc de la bunica tatălui meu. Este un fel de roșcat, dar are tente de portocaliu. Mă mândresc cu el.
Am îmbrăcat rochia de culoare albastru închis și mama s-a ocupat până și de încălțăminte, și accesorii.

      Am coborât la parter, iar prietenii mei când m-au zărit, au început să țipe din nou și să aplaude.
Acum am avut ocazia să îi îmbrățișez pe toți, să le mulțumesc pentru prezența la petrecerea de care nu aveam idee că va avea loc, dar totuși am primit cadouri din partea lor.
Chiar erau foarte mulți amici.

      Dar, repet, Winter și Arizona nu sunt aici...
Noaptea precedentă vorbisem cu Winter prin apel și mi-a spus că regretă din tot sufletul că ratează aniversarea mea, dar Arizona se află într-o stare critică și nu o poate lăsa nesupravegheată, nu riscă asta. Și prefer să aibă grijă de prietena mea, decât să fie aici acum.