Winter // Nightfall (Partea I)

Capitolul treisprezece

      - Încă un lampion aici și instalația aceasta trebuie încolăcită pe trunchiul stejarului. Încă un prelungitor... arghhh, sunt atâtea de făcut și timpul ne presează. se exasperă Arizona și nu fac altceva decât să mă amuz pe seama sa

      Este pentru prima dată când se află la școală fără ca părul ei să strălucească de la prea multă perfecțiune. Era ora nouăsprezece, iar la ora douăzeci va începe activitatea organizată pentru ziua de astăzi, adică filmul în aer liber. Unde urmează să am parte de prima întâlnire cu Winter, așa cum am stabilit împreună.

      Sunt încă multe detalii de realizat în decorul stadionului de fotbal și ceilalți implicați în consiliu, care trebuiau să ia parte la organizare, lipsesc cu desăvârșire. Numai șase oameni se află acum aici și cei din echipa de fotbal.

      - Vreți să vă ajut cu ceva fetelor? apăru Simon lângă noi și mi-am tras o palmă mintal

      Încă nu mă pot obișnui cu ideea că el este îndrăgostit de mine și acest lucru afectează prietenia dintre noi trei. Eu l-am evitat, deși el tot încerca să ia legătura cu mine și să îmi vorbească. Arizona a observat asta și a încercat să aducă acest subiect în discuții subtil. Ador modul în care ea acționează atât de șiret. Știe să joace un om pe degete.

      - Da, ia scara și agață lampionul acolo. îi înmână Arizona un lampion albastru și îi indică locul, iar Simon aprobase numai printr-o mișcare din cap

      - Mă duc să caut un prelungitor. îi spun blondei

      - Perfect.

     Mă îndrept spre școală și îmi fac cale spre depozitul femeii de serviciu, unul dintre profesori a spus că putem găsi prelungitoare aici, pentru seara filmului, acum câteva zile.
Școala era întunecată, așa că am folosit lanterna telefonului pentru a înainta.
După ce am găsit un prelungitor, m-am întors din nou la Arizona. Dar am dat nas în nas cu Winter și m-am oprit pe loc, zâmbindu-i.

      - Ce faci aici atât de devreme? îl întreb

      - Am auzit că duceți lipsă de personal. spuse și chicotesc

      - Nu știu de unde ai aflat, dar este adevărat. Prietena mea Arizona e panicată la maxim. Se străduiește ca totul să iasă perfect.

      - Terenul arată bine. Aspectul e perfect.

      - Avem și probleme tehnice. Curentul e problema. Avem nevoie de zeci de prelungitoare.

      - Se rezolvă...nu te panica și tu.

      - Încerc.

*

      Ceva timp mai târziu, elevii liceului nostru începeau să își facă simțită prezența și terenul de fotbal se umplea tot mai mult cu elevi. Fiecare au venit acompaniați de către un prieten, sau mai mulți, cupluri foarte multe. Însă existau și lupi singuratici.

      Mi-am amintit imediat că eu am uitat complet de pătură.
Spre norocul meu, școala oferea și ea câteva pături, sper ca nu toate sunt luate.

      - Totul arată bine. Bruce! Începe să rulezi filmul. urlă Arizona și am simțit cum îmi zgârie timpanul

      - Eu plec, ne vedem luni la școală. spuse Simon și fac o grimasă

      - Nu rămâi pentru film? îl întreabă Arizona, gândind la fel ca mine

      - Nu. E plictisitor. Pa.