Fara fratele meu. Cele mai dragi amintiri ale mele nici n-ar exista. Celor care au frati asi vrea sa le spun: "Nu-i luati ca pe ceva de la sine inteles!"
Iarta si uita. Problemele grave trebuie discutate si rezolvate. Dar ar trebuie oare sa-i ceri socoteala fratelui tau pentru orce gresala pe care o face ?
In loc sa te concentrezi asupra defectelor fratilor tai, de ce nu cauti ocazii sa le spui ce admiri la ei.
Cu toate acestea, daca tu si fratele tau "veti continuati sa va suportati unul pe altul" chiar si atunci cand aveti"motive sa va plangeti" prietenia voastra se va intari. Astfel, vei vedea ca fratele tau nu te va mai irita atata de mult. Soi poate nici tu pe el!
Tu cum rezolvi neintelegirile cu membrii familiei?
Poate ca uneori esti convins ca tu ai dreptate si ca fratii sau patintii tai se inseala amarnic. Cum procedezi in asemenea situati?
Astepti ca celalalt sa faca primul pas sau actionezi ca o persoana cu gandire matura? Esti dispus sa lasi de la tine de dragul pacii. Ce parere ai?
