Sigur că este profund intristator că lumea a fost astfel construită, că nu există tinerete fără bătranete și viată fără de moarte, că anotimpurile anului și ale omului curg asa cum s-a hotrăt atunci demult, că după primavară vine vara și după vară incepe să se coaca gutuile și nucile și ruginește feunza-n vii, iar intr-o buna dimineața ne trezim acoperiți de nameți. Momentan este doar frig.
Este profund intristator, dar dacă astfel sant oranduite legile firii trebuie să ne supunem lor nu cu scrașnet, desi scrașnetul acela e uneori folositor, ci cu acea inteligentă bună care se chiamă intelepciune.
Dacă ascultam glasul ințelepciunii, vom descoperi că nu exista varstă fără bucurii, ca fiecare anotimp al veții iși are dulceata lui.
Vom ințelege ca pentru a ajunge la mulțumirea accea intensă căreia noi ii spunem cu atata ușurință fericire este nevoie nu numai de generozitatea celorlți ci si de propria noastră generozitate.
Dacă ascultam acest glas, ințelegem să redescoperim adevarurile prime din care țașneste viata: bucurie de a fi sanatos, bucurie de a vedea cum cresc copiii, bucurea de a face bucurie tatalui si mamei , bucurie de a respira ritmic, bucurie de a trai, de a face parte din materia vie și conștiență.
Adică bucuriea de a simți binele si raul, focul și apa.
Bucuriea de a rade. Si uneori bucuriea de a putea suferi.
Acesata voce ințeleptă ne va sopti la ureche: oameni buni invațați să cunoasteti dreumul spre alte galaxii. Foarte bine ! Dar de ce nu santeți in stare să invațați, nu drumul care duce la Marte, ci drumul care duce la <<omul de langă tine>>? Stiți cum arata fața invizibila a lumii. Foarte bine! Dar de ce nu știți cum arata fața invizibilă a acestei misterioase femei pe care o numiți induieșați <<mama mea>>?
Ati invațat sa claditi conforturi pentru straini, dar de știți atat de puțin incă să clatiti confortul pentru sentimentele voaștre?
Ne-am luptat cu microbii si am facut sa crească media vieții pe pamant.
Este momentul să ne gandim că oamenii pot sa invețe să prelungească nu numai existența lor biologică, ci si durata elanului lor, media de viață a prieteniilor, media de rezistenta a fideliotații, media de ințelepciune pe cap de locuitor.
Bineințeles, nimeni nu poate sa-i invete pe oameni să fie fericiți. Cu atat mai puțin la varsta fragedă. Reteta fericirii n-a fost inca scrisă și chiar daca a fost scrisă, este indoielnic ca cineva o poate imprumuta.
Reteta fericirii n-a fost scrisă, dar lungul mars spre fericire a fost intrerupt de multe ori și nu de puține ori compromis de ne știința noastră de a ne face viața mai rațională, mai placută, mai bună.
Rețeta fericirii nu există, dar fericirea s-a nascut dintodeauna din dorința omului de a se perfectiona pe sine, de a perfecționa mediul său, adică lumea sa.
Si de unde izvoraste lumea, daca nu din locul numit camin/acasă.
<ref>, editura științifică și enciclopedică </ref>.
