Lumea e mică și mare; rece și caldă. Plină de oameni și momente cu ei, de singurătate și lacrimi împărțită cu ea. Lumea are un soare pentru toți, iar destinul cîte unul pentru fiecare. Fericire cîtă duce un tren și emoții cîte n-ai crezut că există în toată lumea.Tristețe care lasă venin și riduri care rămîn ca să amintească de cele rele.
Suntem ființe fragile. Toți. Diferența este că unii au învățat să fie puternici, iar alții n-au știut să fie altfel decît sensibili la vorbe și gesturi. Suntem ființe care avem nevoie de iubire în mod constant, de adevăruri spuse în față și de încredere cîștigată. Fără ele rămînem goi la modul cel mai urît și-apoi, ce să mai adunăm acolo în suflețel? Cu ce umplem locul acela atît de privilegiat?
Suntem oameni care ne schimbăm starea de spirit într-o singură clipă, oameni care reproșăm și cerem prea multe înainte de a fi momentul. În avalanșa de timp care nu iartă și în graba către ceva superficial pe alocuri uităm să acordăm timp celor care merită, sfaturi celor care au nevoie, îmbrățișări celor care au nevoie cu adevărat.
Dar înainte de toate suntem unicat pentru felul în care am crescut și decizia pe care am luat-o ulterior. Cea de a fi un substantiv cu literă mare care vrea nu doar să ignore problemele ci să le găsească o soluție; nu doar să arate cu degetul, dar și să-și folosească toata mîna într-un mod util.Suntem unicat pentru că am vrea să fim mai buni decît azi, nu mai buni decît ceilalți; ocupați nu la gura lumii, ci la gura noastră. Iată de ce poate că am trebui să acceptăm ceea ce ni s-a dat și să facem ceva mai mult pentru a primi ceea ce dorim.
