Capitolul 3

1.1K 120 17
                                    

           — Nu puteți merge pe Pământ ! Voi doi v-ați pierdut mințile cu totul ? Cu cei de aici ce faceți ?! Au nevoie de conducătorii lor, de rege și de regină ! Nu v-ați gândit la asta ?! Ne ceartă mama.

          — Draga mea, ar trebui să le ascultăm și punctul lor de vedere. Cum ai spus și tu, sunt regele și regina acum. Nu mai suntem noi. Sunt capabili să își iau singuri deciziile, iar noi, ca părinți, nu putem decât să îi sfătuim dacă ceva nu este în regulă, sau să-i încurajăm dacă este o idee bună. Acum, spuneți-mi, de ce această decizie ? Intervine tata, mult mai calm.

         Sinceră să fiu, tata era mereu cel mai vulcanic, iar mama ,, zâna cea bună " mereu cu zâmbetul pe buze și calmă. Să zicem că s-au inversat rolurile.

           — Mereu ne spuneți că ar trebui să avem un copil, încep eu.

            — Dar noi nici nu știm cum să ne descurcăm cu unu ! Continuă Mars.

            — Iar copiii de aici cresc mult, mult prea repede. Plus de asta, o să putem observa ce se mai întâmplă pe acolo. Ce s-a mai schimbat. Să spunem că ne luăm o mică vacanță.

              — Prea bine atunci. Eu nu am nimic în potrivă. Eu și mama ta ne vom descurca în lipsa voastră, însă nu stați prea mult. Până la urmă, voi sunteți conducătorii adevărați. Nu faceți ca supușii voștri să se îndoiască de bunătatea și prezența voastră. Ne spune tata.

        Nu știu cum, jur că nu știu cum și de ce, dar tata este în toane bune. A acceptat atât de repede și este atât de calm... ciudat.

        — Excelent ! Bagajele noastre sunt deja făcute ! Spune Mars entuziasmat.

         Deci, chiar dacă părinții mei nu ar fi fost de acord, pe el nu l-ar fi interesat. Am fi mers oricum. Oh, Sfinte Neptun... în ce m-am băgat ? De ce am impresia că asta nu o să iasă cum trebuie ?

          — Martemis, ești gata ? Țip eu.

         — Martemis ? Se încruntă Mars confuz.

          — Da. Va veni cu noi. Am nevoie de un ajutor.

        Acesta se încruntă mai rău, de data asta nervos.

             — Pe mine de ce nu m-ai întrebat dacă sunt de acord sau nu ?

             — Chiar trebuia să îți cer acordul pentru asta ? Mă încrunt și eu.

              — Da ! Normal că da ! Mars strânge din dinți.

         Îmi dau ochii peste cap. Nu o place pe Martemis. Niciodată nu a făcut-o. De fiecare dată când este în preajma ei, este prost dispus, enervat, deranjat și o privește cu ură. L-am întrebat de multe ori ce are cu ea, dar el îmi arunca un ,, e o târfă " și nimic mai mult. Am vorbit și cu ea, dar nici ea nu m-a ajutat prea mult. Spunea că nu știe despre ce vorbește.

           — Păi de data asta e o excepție. Ea o să vină cu noi și punct.

          Îl las cu părinții mei și mă duc să o caut. Nu îmi place când este nervos și vrede că, acum că este a tot puternic și sunt soția lui, trebuie să joc după cum cântă el.

        Nu sunt așa, iar el știe asta. Nu știu de ce își mai bate capul...

           

Regina UniversuluiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum