Regina Universului

Cap 10

            

         Focul de tabără decurge chiar foarte bine. Nu l-am văzut pe Mars atât de fericit de mult timp, iar asta din cauza că este înconjurat de copii ! Toți îl iubesc și era de așteptat. 

         — Îmi place modul în care mă privești, îmi spune el zâmbind.

         Îmi dau ochii peste cap, iar el îmi sărută lung obrazul. În acelaș timp, Angel se pune în brațele mele. Îl privesc plăcut surprinsă și îl pun pe genunchii mei.

          Îl privesc și observ că este plin de ciocolată și bezea pe la gură. Mars îmi întinde un șervețel umed, scos de unde doar el știe, dar nu pun întrebări și îl iau. Îl șterg pe micuț, iar acesta stă liniștit și mă privește în ochi.

          — Mereu face așa. Spune Shawn apropriindu-se de mine. Dacă îi dai ceva dulce, fii sigură că în cinci minute este murdar peste tot.

            — Ca orice copil presupun, îi spun fără să-l privesc.

            — Ai dreptate...

      Se așează lângă mine și pot simți furia lui Mars. Nu o arată, nu ne privește, dar este acolo.

              — Știi, mă întrebam, având în vedere că voi doi vă descurcați atât de bine cu copiii, nu aveți și voi proprii voștri copii ?
    
               — Lucrăm la asta, adaugă Mars.

               — Prietene, suntem într-o pădure, dormim în corturi, ești sigur că se poate ,, lucra " în condițiile astea ? Întreabă el râzând.

               — Nu-ți face griji, soția mea are multă imaginație. Nu am avut niciodată probleme în legătură cu asta.

        Ok, Mars. Cred că nu trebuie să întrâm chiar atât de profund în miezul pâinii...

             — Serios ? N-ai spune, râde el din nou.

  
            Asta ce ar trebui să mai însemne ?

       Cred că Mars se întreabă acelaș lucru, dar cel mai probabil, în capul său se întreabă, cum de își permite Shawn să-și dea cu părerea despre acest subiect ? Și are dreptate. Mars nu a încercat să se pună în viața lui personală și ca formă de respect, ar trebui să facă și el la fel.

           — Nu mă înțelege greșit, însă pari atât de... inocentă !

           — Este inocentă, dar nu și proastă. Îi răspunde Mars.

         
      Ok, dar mă simt atât de inconfortabil ! Cum de nimeresc eu de fiecare dată în situații de astea ? Habar nu am.

             — Nu am spus asta. Devine el serios.

            — Ok, amice, nu vreau să par rău, dar nu ne cunoaștem atât de bine încât să-ți dai cu părerea despre cum este soția mea în pat și ce facem noi în viața noastră intimă. Nici chiar dacă ai fii fost  fratele meu și ne-am cunoaște de o viață, nu ai putea să-ți permiți să face asemenea afirmați. Se numește respectul față de o persoană și față de viața lui personală.

       

              Ăăă... cred că Mars s-a cam enervat puțin mai mult. Pare atât de calm, însă când face morală cuiva, este mereu enervat pe dinăuntru.

          Shawn pare jenat acum și își caută vorbele. Orice ar zice, Mars ar găsi altceva ca să-l pună la locul său și ca să-l umileze.

           — Ai înțeles greșit, nu am vrut să întru în viața voastră personală.

           — Pai de asta ai dat impresia. Data viitoare o să fii mai atent. Îi răspunde tăios.

          Acesta nu mai spune nimic, doar  afirmă dintr-o mișcare a capului și se ridică. Îl ia pe Angel din brațele mele și se îndepărtează de noi.

         Acum mă simt prost pentru el...

        Îl privesc pe Mars și îl lovesc peste genunchi. De data asta a fost puțin prea... sever.

           — Care-i problema ?

           — Practic, mai aveai puțin și îl agresai verbal.

            — Practic, nu trebuia să își pună nasul unde nu-și fierbe oala. Îmi răspunde el iritat și strângând din dinți.

          — Erai cam rău totuși.

          — Ce vrei să spui ? I-am spus ceea ce tatăl tău ar fi spus ! Nu am fost rău, am procedat cum ar trebui să procedeze o persoană matură în preajma a cuiva fără minte. Vrei să te mint ? Era nepoliticos ! Nu ai văzut ce a spue ? ,, pari prea inocentă " ! A-ți păzit ciclopii împreună ca să-ți vorbească așa sau cum ?

            — Mars, calmează-te ! Sunt sigură că nu a fost cu rea intenție totuși...

            — Pentru că acum îi ți apărarea ?! Exclamă el nervos. Știi ceva ? M-am săturat de conversația asta. Deja devine patetic. Am plecat.

      Spunând asta, se ridică rapid și se îndepărtează de mine. Cu toate că îi cer să revină, nu mă ascultă și își vede de drum.

             Și uite așa, iar ne-am certat.

        Am impresia că ne certăm prea mult de când suntem pe pământ, iar asta îmi displace teribil. Nu vreau ca din cauza a acestor certuri pentru nimic, să ne despărțim într-un final.

           Ne rănim unul pe altul mult prea des, iar acum mă întreb serios dacă nu ar trebui să mergem acasă până nu este prea târziu.

          Aștept câteva minute în fața focului, până când, într-un final, decid să o caut pe Martemis din priviri.

                Fata asta unde tot umblă ? Nu am văzut-o de ceva timp.

          Mă ridic de pe buștean și încep să o caut. I-am pierdut deja pe Mars din priviri, nu vreau să o fac și cu ea, mai ales că nu știe absolut nimic despre ceea ce ne înconjoară. Poate fii mâncată de lupi în cinci minute și tot nu ar înțelege.